Category Archives: sex

„Scrisori către Rita” – part 1

5c324615b5cb27d1328538c7ef77ed11

„Scrisori către Rita” – part 1. – titlu inspirat de Kaos Moon

 

Draga mea,

Vreau să-ți spun că de-alungul timpului, am învățat că femeile sunt nebune. Sau mai degrabă zis, am ajuns la concluzia că e o axiomă, un pleonasm. N-am cunoscut una normală. Dar până la urmă normalitatea asta, fiind relativă la spațiu și timp, eventual și referință – e o prostie cruntă ca etalon; iar referința e Eva – de la Eva încoace, sunteți nebune! De atunci vă tot mănâncă. Tot căutați fructul interzis, sunteți într-o continuă, asiduă „analiză pe text”. Căci e balta plină de pește – pește stricat însă.

Iar tu, TU, draga mea, ești de trei ori nebună, vorba lui Tatu. O să-mi spui că era „femeie”. Nu, nu era!

Nu vreau să te impresionez cu nimic anume, sunt cine sunt – când mergi la cumpărături, că o faci foarte des, mai ales când ești stresată, nu întrebi dacă la rochia aia există modelul fără decolteu, o iei pe aia, că știi că ai sâni apetisanți și gata; păcat totuși că te plictisești repede de ea, iar când ajungi acasă, realizezi că o vei arunca alături de celelalte 500 de lucruri de care te-ai săturat dinainte să le porți măcar o dată. Pentru că … femeie!

Nici măcar nu-mi mai place să joc cărți. Cred că am jucat tot timpul la bluff, oricum ce contează? Mie îmi place să câștig iar tu știi asta. Iar pe tine cred că te-am câștigat – mai contează cum?

Sinceritatea mea e insuportabil de debordantă, iar tu nu poți să înțelegi cum de sunt așa. I really don’t care. Nu știu ce părere ai tu despre bărbați și sincer, nici nu-mi pasă.

Oricum, pretenții mari nu-mi permit să am, sunt îngropat în ale mele capcane pe care mi le-am pus singur de-a lungul timpului – iar acum, am început să le scot, treptat; sunt pe drumul cel bun, zic. Oricum, cea mai mare capcană am fost eu, iar asta ți se aplică de asemenea și ție, scumpo!

Impulsivitatea mea de zodie de pământ încăpățânată și capricioasă nu mă lasă să nu te vreau, total. Dezbrăcată peste mine, îmbrăcată cu cămașa aia albă pe care mi-o șifonezi de câte ori ai ocazia. Ba chiar o să te pun să mi-o speli, alături de incertitudinea ta de a te lăsa într-o cădere abruptă spre brațele mele care sunt acolo jos să te prindă.

N-am avut niciodată răbdare, dar cum niciodată nu trebuie să spui “niciodată”, o să recunosc că am avut. Credeam că nu o am, dar am găsit-o acolo, ascunsă. Era timidă, dar  și-a arătat chipul când credeam că a fugit de mine mâncând pământul – ca orice femeie normală, de altfel.

Cuvintele tale mă mângâie și seacă de fiecare dată când mă f*ți la icre. Mă enervezi, mă exasperezi, ești o copilă inocentă, dar enervantă, care se joacă fără scrupule cu focul, iar eu, prin firea mea idioată, sunt un vulcan care mocnește. Asta nu schimbă nimic – vorbele sunt doar vorbe, tu ești tu, alături de „crave-ul” meu pentru tine.

Da, nu o să-ți permit să exagerezi, să te crizezi, să faci pe nebuna – cum o fac alții. Eu nu sunt “alții” și dacă mă vei compara te voi chinui la nivel psihologic. O să-ți f*t creierii și o să te f*t și pe tine până vei obosi să mai faci asta. Îți place soarele? Soarele arde – dar nu la fel de tare ca mine! Mă voi răzbuna în felul meu meschin că ai avut curaj să mă compari cu UN altul.

Cred că poate am fost prea dur. Nu mă înțelege greșit, îți permit să faci ce vrei tu, dar nu vei obține nimic mai mult decât un sex pasional, pe care îl vrei oricum – de fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că de asta te și manifești așa de cele mai multe ori:

Vrei p**ă! – și ti-e rușine să recunoști.

Timpul m-a învățat să îmi controlez posesivitatea, sau poate m-am maturizat? Pe dracu’, sunt un copil; până și eu știu asta. Insă, nu mai îmi pasă așa de tare că ești cu UN el, atâta timp cât te gândești la mine când e în tine – ești a mea. Tu vrei atenție, am știut asta din prima secundă, însă eu încă am multe de făcut cu mine ca să pot să ți-o ofer tot timpul. Eu te vreau, fără tine intru în sevraj,  hai să ajungem la un compromis.

Nu-mi scoate ochii cu el, sau cu ce ai tu în cap cum că eu îți vreau ție un rău absolut,că nu vreau să fii fericită! Poți să i-o și sugi din punctul meu de vedere când citești asta. Nu am vrut nimic niciodată de la tine, poate doar trupul tău și prezența. Nu mă interesează ce faci tu în timpul tău liber, atâta timp cât ești a mea când am eu nevoie de tine. Știu că și tu ai nevoie de mine – altfel nu m-ai căuta crizată de fiecare dată.

In viziunea mea, eu tot timpul am știut să ascult, tu n-ai știut să mă exploatezi!

 

Cărțile au fost fold-ate de mult,

/Alex B.


Nu mai vreau să te vreau

11828754_1051197348224925_6787656033802000847_n (1)

Photo: Adrian Anechitoaie
Hair: Alexandra Crasmariu
Mua: Stella Badea Make-Up Artist

Model: Raluca Andreea Porumbacu

 

Am amânat să scriu acest articol destulă vreme, întrucât am prea multe idei în cap și s-ar putea să îl stric, dar fuck it – You Only Live Once (haștag la haștag #YOLO).

 

Am avut o perioadă în care n-am mai avut încredere în mine, în tine, în toți. Am urât pe toată lumea, i-am blamat, i-am tratat cu indiferență, m-am închis. Era modul meu de apărare. Prost, dar eficient. Fiecare își are proprii demoni din trecut deci Cnk (combinări de n luate câte k) măști pe care s-a obișnuit să le folosească. A mea era unică.

 

Adevărul e că e mult mai bine cu masca pusă.

 

Apoi te-am cunoscut pe tine și m-ai frapat teribil. La prima vedere mi-ai părut doar o altă fată…aparent inocentă, micuță, cu față de înger. Culmea e că tu m-ai abordat. Eu când abordez sunt foarte dur în remărci, chiar și ție ți-am aruncat tranșant un „cine ești și ce vrei de la viața mea?!”. Iar tu ai răspuns calmă cu o feminitate și sinceritate debordantă care m-a frapat.

 

Acum te blamez că nu ai timp de mine, mă urăsc că nu am timp și vreau să le fac pe toate. Nu avem timp de nimic. Joburi, obligații, partenerul tău pe care îl respecți și iubești, iar eu înghit în sec când îmi spui de el – cu toate că mă abțin să nu îți fac un scandal monstru.

 

Îmi spui tot timpul să am răbdare.

Nu am!

 

Te vreau, începând de ieri. Azi deja e prea târziu, îmi lipsești prea tare. Mi te oferi cu lingurița aia mică de dulceață pe care mi-o dădea străbunica când eram mic doar ca să mă amăgească.

 

Mă gândesc că e mai bine așa. Dacă ne-am vedea mai des, te-aș vrea și mai tare, apoi te-aș urâ că nu te am non stop. Ți-am spus că am talentul prost de a sufoca. Mă abțin teribil să îmi înfrănez dorința de a te lega de pat, de mine – metaforic vorbind, desigur. Sau nu.

 

Mi-ai spus ceva interesant o dată:

 

„Am observat că tu vorbești cu toată lumea ca să compensezi lipsa mea.”

 

Nu mai face pe psiholoaga cu mine! – shht!

Lasă-mă să fac pe nebunul.

 

Mi-a plăcut teribil oricum.

 

Aș dori să te leg la ochi cu cravata, apoi să te chinui așa cum mă chinui tu pe mine. Să iau un cub de gheață și să te amăgesc pe tot corpul. Să scurg niște vin alb pe abdomenul tău, apoi să te gust. Ești șprițul meu de vară.

O să am răbdare, cică avem timp. Nu e ca și cum alegerea îmi aparține, femeia decide.

Dacă ar fi după mine…


 

Al tău,

/Alex B.

 

Avem timp
poezie [ ]

2002-09-10
volumul Scrisori imaginare
de  

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Am invatat.

 


Relații toxice

11889587_1063461600331833_4712178970057841718_n

Photo: Ciprian Strugariu

Model: Raluca Andreea Porumbacu

Suntem blocați, legați, hipnotizați, retardați emoțional. Toți avem deja avem un bagaj de căcat cumulat din experiențele anterioare, pe care îl târâm fericiți după noi o viață.

Ai avut o relație inocentă, oarecum normală, o primă iubire reală subiectivă. Subliniez „ai avut” – perfect compus – o acțiune trecută și terminată. Ai avut una, două, cinsprezece relații sexuale, sentimentale, personale, intime. De fiecare dată s-a întâmplat la fel: ai crezut că nu vei mai fii singură – niciodată nu ai fost singură oricum, că te va înțelege, te va iubi, dori, f**e bine – atât mintea cât și trupul tău. Apoi s-a terminat. Punct.

Din acest moment ești o nenorocită răzbunătoare care vrea atenție. Care se va aranja mai mult, va ieși mai mult, va flirta mai mult, se va machia mai mult, bea mai mult -știi doar că vinul roșu este ambrozia ta. Vei plânge mai mult, face sex mai mult. Vei exagera!

Vei disimula, vei distruge, vei dezamăgi, vei înșela. Nu vei mai dori decât one night stand-uri.

De ce? Pentru că ai nevoie de sex. Sex fără obligații, sex fără el, sex cu alții care seamănă cu el, sex cu necunoscuți. Vrei să se regăsească în ceilalți și să îi rănești. L-ai răni pe el, dar ți-e frică să te vezi cu el pentru că l-ai iubit și ești distrusă pe dinauntru.  Inima ta e un ghem pe care l-a mâncat pisica – lipicios, scârbos și plin de salivă.

Cum ai ajuns aici?

Realizezi când iubești când nu mai gândești. Toate acțiunile tale sunt mânate de o inconștiență deplină. Nu mai asculți de nimeni. Îl vezi doar pe el, vrei să stai cu el. să-l auzi, să-l atingi, să-l sufoci, să-i arăți că îl vrei. Îl vrei în tine, îl vrei peste tine, sub tine, în tine. Ți-ai dat zidurile și ai sărit cu capul înainte. Înainte spre un ceva minunat.

Ce ai de făcut acum?

Nimic, ieși, distrează-te, cunoaște, fii cum vrei tu să fii. Fii o cu*vă, fii o doamnă, fii totul. Muncește, citește, mergi la sală, mergi la mare, mergi la munte, învață, fă sex mult, fă puțin, fă deloc, fă singură. Fă ce vrei, doar fă ceva!

Nu mai fii prinsă în trecut, fii singură, apoi fii cu cineva, apoi rănește-l, apoi iubește-l. Nimic nu are sens oricum. Trecutul e trecut. E dureros, e frumos, e al tău. Acceptă-l and move on!

Crede-mă. Vei iubi din nou. Te va iubi cineva din nou, tu la fel. Probabil nu va dura la infinit. Și ce? Iubirea cică nu durează decât trei ani.  Știu, să mănânce rahat ăla care a scris asta, dar cam avea dreptate.

De ce nu ești fericită? Chit că s-a terminat prost, pe tine te-a făcut fericită până s-a dovedit a fi un handicapat. Era idiotul tău măcar. Și al tău…

Până la urmă ce contează de fapt, că te-a înșelat, că te-a mințit, că te-ai deschis, că ai crezut că e diferit?

Al tău idiot care are impresia că le știe pe toate și că psihologii o sug,

Alex B.


Te urăsc

 

13443263_1223730797673142_6473953312495947669_o

„What you’ll see is the worst me
Not the last of my kind.” 

Credits: Andrei Runcanu

Am intrat random în vorbă. De fapt tu m-ai abordat, culmea. Întotdeauna am urât femeile care refuză să se bage în seamă atunci când le place de cineva. Am schimbat câteva nimicuri din politețe, te-am luat tare. Te-am întrebat scurt:

 

„Cine ești și ce vrei de la viața mea?” Probabil dacă nu făceam asta, eram doar încă un add pe facebook, un idiot fără substanță, un nimeni virtual fără pic de realitate concludentă.

 

Te-am blamat apoi, te-am blamat tot timpul. M-ai enervat, m-ai scos din sărite cu postările tale nebunești feministe, în care despici capete. În care tu ești femeia fatală contemporană: sigură pe ea, deschisă cu sexualitatea ei, cu viața ei. Pur și simplu nu-ți pasă. Parcă doar plutești, tu!

Ceilalți sunt băieți buni cred, cred că te vor doar pentru sex și până la urmă de ce i-am blama? Arăți bine. Mi-ai spus ceva interesant cum că nu poți avea o relație tocmai pentru că te afișezi așa, iar lumea e geloasă, invidioasă, dură.

Eu te vreau doar a mea și mă cac pe lume. Da, sunt egoist. Da, te vreau, pentru că mă exciți, dar te vreau mai ales pentru că mă frapează mintea ta de femeie distrusă într-o mie de bucăți mici care nu se pot reîntregi.

În ciuda aparențelor tale de divă frivolă, ți-am găsit un bun simt și o putere de percepție și înțelegere a situațiilor penibile în care ne aflăm, noi doi mai ales.

Nu-mi răspunzi decât când ai tu chef și atunci o faci ca să mă cerți, să mă testezi.

„Alexandru, nu mai fii insistent! O să mă pierzi.” – Te urăsc! Nu-mi spui TU MIE ce să fac! – spune copilul din mine de fiecare dată.

Te urăsc că nu mă vrei.

Știu că îl ai pe el alături, pe care îl iubești. Îl iubești ca o proastă, deși nu te satisface. Mă dorești enorm de fapt. Vrei să sari pe mine să mă dezbraci, ai vrut din prima secundă, dar te-ai abținut. Foarte bine. Oricum nu ți-o trăgeam de la prima întâlnire.

Ți-e frică să mă iubești. Sunt bun doar ca amant și tu știi asta. Eu cred că există și amanți mai puțin egoiști decât mine, iubiți mai înțelegători, soți mai fideli…

Ba nu, sunt cel mai bun. Sau oricum, sunt cel mai bun pentru TINE în momentul actual. 

Ești superbă, mă dorești, te doresc, vreau să intru în tine. Vreau să te sărut, să te gust, să te iubesc.

Te urăsc! Mă puteai avea acolo, pe banca aia din fața facultății. Puteai să fii a mea. Puteai să nu le mai răspunzi deloc celor 2000 de fani care salivează la pozele tale nud și să ai ceva REAL.

Nu garantez că te voi dori la infinit. Momentan simt că m-aș putea îndrăgosti ușor de tine. Dar nu o voi face. Te urăsc prea tare! Eu nu sunt locul doi.

Nu mă f*t cu nimeni doar ca să mă f*t. Nu doar ca să nu mai fii tu frustrată, apoi să te întorci la el din nou.

Fii liberă, fii singură. Ia o pauză de la el, de la ei, de la NOI. – o să vezi, dacă respiri un pic…că sunt doar eu.

 

Hai pa!
/Alex B.

 

 

„Well they thought they were made for each other
One thinking of one another
Never thinking just for one second
She would take a different attraction
I can’t go on without you
I can’t go on, won’t go on, living on, without you
Where was I supposed to wait for you sweetheart?
And hide away the shame
Yes I keep it all inside, all the thought that cross my mind
I do all the things I regret and we don’t want that
We don’t want that…”

 

KaIeo – Can’t Go On Without You  
Released: 10 June 2016, ℗ 2016 Elektra/Atlantic Records

 

 


Miroase a dragoste, dar de fapt e un …

SMELL

You smell like love.

Ne imaginăm alături de un ideal de frumusețe intelectuală, fizică, bifăm pe liste interminabile: defecte, calități, aptitudini, potențial.

Ne imaginăm pe dracu’.

Trebuie să luptăm pentru orice, pentru carieră, pentru prieteni, familie, sex, relații, singurătate. Viața e o alergare constantă către agonie sau extaz.

Am câteva exemple concrete care m-au lovit grav cu un topor peste ceafă.

Acum două zile, am vorbit cu o tipă foarte mișto, pe plajă, care și-a pus prosopul, strategic sau nu, fix lângă gașca noastră.

Inițial timidă, noi – nu chiar țărani, am început să discutăm. Chiar cred că m-a displăcut teribil – mult prea vorbăreț, eram oricum vizibil atras de ea, iar ea culmea, era flirty, sau poate așa mi s-a părut mie.

Arăta bine. Avea un fund apetinsant, sâni mici, perfecți pentru palmele mele obsedate după pielea ei proaspăt epilată.

Unde voiam să ajung a fost faptul că, inițial, nu știam cum să o citesc. Părea prea ok pentru o tipă singură, la plajă. Am aflat apoi că își dă licența, că lucrează, că e voluntară la o asociație care sprijină copiii ce suferă de autism – eu fiind autistul aici, pentru că am folosit replica mea cotidiană, imatură, tâmpită, ordinară: „nu mă băga în seamă, sunt un autist”, iar ea a spus simplu, serioasă și culmea…ne-jignită: „Nu cred că ești…”.

A intrat într-un joc mișto de cuvinte, m-a impresionat teribil, era o tipă comunicativă, citită, SPONTANĂ, care nu a spus NU unui flirt nevinovat. Aș fi vrut să stau cu ea pe plajă toată noaptea, să o țin în brațe și să ne uităm la stele.

După ce că a flirtat în cel mai feminin, finuț mod posibil, m-a și intimidat, spunându-mi că ea va lucra în Marină, pe navă, în domeniul telecomunicațiilor. Clar părea o femeie care știe să aibă un bărbat la degetul mic, deșteaptă, inteligentă, frumoasă și mai mult decât atât, să binedispună, să fie plăcută, să deschidă camera când pășește – sau poate doar disimula bine.

Să spună, „să-mi bag p**a”, și totuși să nu fie vulgară.

Te zdrobea cu un pumn de inocență feminină în față, de un râs frumos, de un păr pe care și l-a lăsat în jos, ce îmi făcea privirea să-mi coboare la fundul ăla pe care mi-l arăta cu nerușinare.

Nu am plecat dezamăgit, nu am vrut să insist, nu i-am luat nici măcar numărul de telefon. Era o străină. Era o tipă care merita luată acasă.

Mi-a zis cineva, care e un pic mai tânără decât mine, că este cu cineva de două ori mai în vârstă decât ea, pentru că … atenție la ASTA că mi-a dat mindfuck:

„Am destule probleme eu cu mine, am conștientizat că dacă aș fi cu cineva ca mine, ca tine, ar fi fost prea multe probleme de suportat. Îmi ajung ale mele; el nu are probleme de-astea. El e chill…”

– un motiv așa copilăros, de sincer dar și culmea, foarte valid.

Întotdeuna m-au fascinat femeile după 25 de ani, poate chiar după 28-30, de ce?

Pentru că, în mintea mea, deja au avut partea lor de aventură.

Acum s-au schimbat? Nu, dar măcar știu ce le place și ce nu. Nu își pierd vremea cu un puști prost care nu știe să tragă la (mă scuzați)…la poartă, care nu știe să vorbească, să aibă maniere, să fie citit, interesant, interesat, distant – în niciun caz DISPERAT după atenție, dependent de alții, spontan. Adică, un bărbat.

Iar ca să închei într-un mod complet adorabil, îmi vine să mă rad în cap și să zic tuturor:

„Eu îmi bag p**a în lume și v-o fac cadou!” 


Toate’s la fel

c6701994-d3c4-44e3-a297-ac2dc65ffb67

„Toate-s la fel…”

Avea un hip-hopper român o melodie, „Toate’s la fel”, penibil și el și melodia asta de toată jena, însă…cred că avea mare dreptate.

Short story-long: Am cunoscut o tipă pe o rețea de socializare. Tipa, foarte ok, foarte mișto, Studentă anul 1 la o facultate de prestigiu, cu 10 pe linie – primul gând care mi-a trecut prin minte – „Nu e o proastă, arată și bine…” Am început să discutăm.

Irvin D. Yalom (doctor in psihiatrie şi autor), a spus ceva interesant în „Minciuni pe canapea”, faptul că terapia prin sinceritate este cea mai de succes, mai ales în câștigarea încrederii pacientului. Relaţia pacient-psihiatru ar trebui în mod idealistic să se bazeze pe sinceritate şi transparenţă. Când psihiatrul se retrage din acest transfer de încredere de la dependență la el însuși? Care este limita etică până unde poți să întinzi coarda?

Deci abordarea mea a fost următoarea: sunt un tip singur, am job, vreau să mă mut singur că nu mi se mai pare ok să stau cu părinții la 25 de ani, doresc o relație, dar am avut una de rahat care mi-a lăsat un gust amar și mi-e foarte greu să mă mai deschid și am trust issues, întrucât am dat foarte multe și am impresia că nu am fost apreciat deloc ( + alte frustrări și lamentări). Aș dori să mă distrez, dar nu prea sunt genul. Sunt pretențios, dificil. Plus că am impresia că sexul atrage după el și sentimente.

Apoi am vorbit, zilnic…3-4-10-12-16 ore din 24. M-am atașat de copilăria ei, de vocea ei, ochii ei, de inoceța, încăpățânarea, fascinația ei față de mine.După câteva zile am vrut să ne cunoaștem. Am aflat că are prieten de 4 ani, un EL. Apoi i-am spus să mă lase în pace – nu a vrut, să își repare relația, întrucât a zis că e iubită și îl iubește la rândul ei. În altă zi mi-a dezvăluit că nu îl mai iubește, apoi că îl iubește, că mă iubește, etc – acum îmi vine să vomit. I-am demontat toate temerile și i-am spus că îi sunt alături și că nu o presez.

Dimineață m-am umplut de draci. De ce? Pentru că ea e o femeie nebună! Toate sunt nebune cred….și da, sunt un copil autist care nu mai are cu cine să se joace, să flirteze, să fie răsfățat. Mă doare în p..ă! Unde sunt compromisurile?

Toate vor bărbatul puternic care știe ce vrea de la viață, de la ele, care luptă pentru toate. Problema majoră – când dau de el, FUG de rup pământul! Nu sunt în stare să-și asume nimic. Nu se aruncă, joacă la sigur, joacă prost. Viața nu e simplă, nu e nici complicată. E cum e. E doar una, însă.

Care e concluzia? M-a prostit o puștoaică, care nu știe ce vrea – că na, asta e condiția ei de femeie necoaptă. Ea are nevoie de „n-x” relații, de „n” parteneri, „n+1” experiențe, ca într-un final să fie cu cineva de care să tragă cu dinții.

Ieri a fost ziua ei. Am vrut să o văd, să stau cu ea, mă voia, spunea că mă iubește. I-am spus să ne vedem 5 minute măcar, să îi dau un cadou simbolic, eventual să îi urez o zi frumoasă. A spus că nu poate, era cu EL. Apoi nu am mai zis nimic, ea nici atât.

Răspunsul ei a la 1 noaptea: „Am fost pe afară, m-am văzut cu altcineva, îmi pare rău.” […] „Am ieșit cu un turc pe care îl știam de 2 ani, nu am mai vorbit cu el de 6 luni. A spus că vrea să mă vadă 5 minute. Ne-am văzut, m-a luat cu mașina. Avea mașină mișto, el era șarmant. Mi-am tras-o cu el, cred că îl iubesc. A zis că sunt superbă și că vrea să mă ia de nevastă. Nu te mai vreau nici pe TINE, nici pe EL…o să te sun după examen.”

Am fost un țigan, am înjurat, am țipat. Am distrus orice șansă de a avea ceva cu EA. Eu nu voi fi nici locul 2, nici locul 3. A mințit. Sinceritatea a dat greș lamentabil. De ce să mai fim sinceri?

Acum sunt calm. A meritat?

Nevrotic și obosit,

/Alex B.

 

 


Ce vor bărbații?

13339607_1218129048233317_3687053281205730244_n

Model: M.V.

Lady of the Palace by Hani Qanadilo
MUA: Denise Iosca
Dress: Female Boutique
Mother Agency: Rue des Modeles

Clar e o întrebare pe care femeile și-o pun foarte des. Cum și reciproca e valabilă, dar mi-ar sări toate feministele în cap dac-aș scrie ce-și doresc femeile, având în vedere că 90 % din ele – nu știu ce vor.

Spre surprinderea mea, există și femei care știu ce vor, dar sunt atât de rare și de obicei nu se afișează cum sunt cu adevărat, pentru că și-au ridicat ziduri de protecție și afișează o mască constantă. Mecanism de auto-apărare, desigur.

Inițial vulgară, apoi arogană, într-un final e o femeie mișto de care te-ai putea îndrăgosti cândva. Viața oricum nu o să iasă cum vrei tu, doar îți urmează (s)cursul.

E ok, toți cred că vrem același lucruri de fapt, doar că în altă ordine probabil. Sau, hai să ies din clișeul ăsta. Eu știu ce vreau, o să fie destul de subiectiv. Alții poate vor complet altceva. „Alții” sunt niște idioți. Să o sugă.

Ce-mi doresc eu de la o femeie?

Nu-mi doresc nimic, dar îmi doresc TOTUL. Cred că în primul rând, vreau să nu cedeze la avansurile mele în primă fază. Așa mă va menține sharp și nu m-aș plictisi de ea. Ar trebui să știe cât să-mi dea cu jet astfel încât să nu mă enerveze, să mi se bage pe sub piele, să mă lase tot timpul să vreau mai mult, dar să știe că răbdarea mea e limitată și că o aștept de o viață. Nu mai are rost să aștept. Timpul costă bani.

Vreau o femeie conștientă de faptul că e superbă, că e dorită, admirată și că țoți vor să o fută. Cu toate astea, ea alunecă printre degetele lor și se așează lin pe degetele mele, care o așteaptă cu dorință. Are deplină încredere în mine – prezumția de nevinovăție ar trebui dată tot timpul în primă fază, pentru că oricum nu am de ce să o mint – mi-aș face mie rău dacă m-aș minți pe mine sau pe restul. Eu sunt ce sunt și nu mi-e rușine cu asta.

Știu din proprie experiență că oamenii nu se schimbă. Însă nu trebuie să se schimbe. E doar o înșiruire de priorități, iar eu vreau să fac parte din TOP 3, hai poate 2. Aș înțelege dacă vrea să fie ea pe locul 1.

O femeie spontană, veselă dar tristă, energică, care ascunde multe regrete și cu toate astea ține capul SUS. Are prieteni, are „fani”, are amanți, are prieteni, are carieră. Are totul, dar de fapt nu are nimic.

Dragi „băieți”: Dacă ea ține capul sus, singura ta armă de bărbat e să STAI DREPT! Dacă am învățat ceva de la tata e că niciodată, NICIODATĂ nu trebuie să te ascunzi de greu. „Stai drept și dă cu ei de pereți!” – se aplică peste tot.

Nu înțeleg de ce femeile în primă fază sunt mironosițe. Toți vrem sex. Noi, voi, ei, ele. Voi, mai mult ca noi din punctul meu de vedere, doar că nu merită oricine să v-o tragă.

[…]

Vreau să fie curvă în pat, dar doamnă în societate, să îi placă sexul și să mă vrea pe MINE. MULT. În toate pozițiile.

Să fie inocentă, dar perversă,gânditoare, dar fericită. Să îți folosească armele doar când tebuie, nu să profite zilnic de ele – atunci nu ar mai avea farmec.

Vreau să fie sinceră și clară, să mă vrea înauntru. Să se excite doar când mă vede că trag din țigară. Așa aș trage și în ea. Cu aceeași pasiune, dorință, ardoare. Vreau să o dezmierd, să o sărut, să o gust. Să îi simt aroma, dulceața, savoarea.

Să se lase purtată de VAL. SĂ SARĂ! Totul e riscant…dar câteaodată mai trebuie să și sărim.

 

Va urma – nu pentru că nu am ce să scriu, ci pentru că statistic vorbind, cititorii de bloguri au atenția distributivă a unei muște.

 

Mereu același,

Alex B.


Labirint de sentimente

giphy

Labirint de sentimente

Suntem ca ANTENA 1 – Mereu aproape ( de ceva, atât de aproape … și totuși nu prea).

Mereu aproape să de îndrăgostim, mereu aproape să iubim, mereu aproape să fim mai buni, mai umani.

Aproape simțim, aproape trăim, aproape ne regăsim, aproape ne deschidem. Totuși ceva ne trage înapoi în același rahat – dorința a ceea ce nu poți avea, mărul interzis, noutatea, firea asta umană complex de simplă –  iar tu știi că e căcat și REFUZI să ieși din el. E zilnic în tine, iar tu mă vrei pe MINE.

De fapt nu știm nimic decât să supraviețuim. E singurul instinct care primează. Suntem comozi, stăm așa ca niște handiapați, reci, goi. Ne mințim zilnic pe noi și pe cei din jur.

Suntem comozi, stăm așa?! NU! Nu voi sta așa! Suge-o, TU, pentru că stai așa!

Ne găsim scuze infantile: nici măcar nu te-am iubit, nici măcar nu mă vrei. Ba da! Te vreau, dar nu te mai aștept. Nu mai am răbdare, nu văd rostul, doar tu il vezi. Eu te vreau de ieri, azi e prea târziu, ieri mi-ai lipsit. Enorm. Astăzi m-am obișnuit cu ideea deja, ideea cum că e un vis prea frumos să fie adevărat.

O femeie își dă seama dacă te vrea din primele 5 secunde. Restul sunt cordialități. Iar tu mă vrei, doar că nu o recunoști, nici măcar ție .

Relațiile sunt ca niște replici de Obor – fidele dar fake URI.

Toate relațiile sunt o lupta continua cu tine însuți , cu toti demonii tăi, dar și cu ai ei…BONUS.

Sau nu, pe lângă marea asta de căcat este și faptul că ești femeie. Doar atât. Ești o femeie frumoasă, curtată, care e îndeajuns să iasă din casă ca să fie cu cineva. Nu faceți nimic! Stați ca niște proaste confuze și așteptați să fiți fericite. Fericirea e o stare, ți-o creezi singur. E un sentiment, e o nebunie, e o luptă interioară. Fericirea stă bine pe mine, pe tine…

NU! Alegi singură să fii mizerabilă, comodă, confuză, îl alegi pe el în detrimentul meu, când eu pot să-ți ofer totul.

Eu sunt fericit cu mine. Și știu ce vreau. Te vreau toată, lasă-mă să fac ce vreau. Merit ceva mai bun decât niște crize zilnice. Merităm să fim fericiți, separat dacă nu putem împreună.

Am vrut să fim: Mereu aproape! Dar „mereu” e prea mult de digerat pentru tine.

Te pup, pa-pa.

/ Alex B.

„Atâtea culori, are sufletul tău uneori […]

Atâtea întrebări, râmâi sau dispari pâna-n zori

Spune-mi că simți și tu magia dintre noi, 

Știi, unul plus unu’ fac doi!” 

 – Melodie prea penibilă și prea comercială, dar mișto de la: Narcotic Sound and Christian D – Labirint de sentimente Mar 2014, CatMusicRomania –

 

Sent from my iPhone


Despre relații, iubire, oameni și alte că***ri #freespeech

 

13254574_1014391125296841_6305779861862928635_n.jpg

                             (citat luat de pe facebook de la o tipă pe care nu o cunosc mai deloc, dar îmi place cum gândește și e modul corect,subiectiv desigur, de a vedea lucurile)

Ciao,

N-am mai scris mult timp pentru că sincer n-am avut de ce. Am fost hater. Am urât tot. A trecut mai mult de un an. Sper că m-am maturizat. Că am trecut peste o serie de căcaturi. Și că toate m-au adus unde sunt aici. Sunt mulțumit cu mine. Știu ce am de făcut și știu foarte bine ce vreau de la viață. Într-o mare de căcat și o viață și mai de căcat, timpul le va rezolva pe toate. Liniștea vine în timp. În momentul în care nu am mai postat nimic, simțeam că ăsta e un blog care o suge și că e penibilă toată încercarea mea de a mă descărca în scris și de a nu-mi păsa de lume. A fost o pauză binemeritată. Am avut nevoie de ea. Am avut nevoie să mă descopăr. Am avut nevoie să dau cu capul de pragul de jos, să mă ridic, să o iau de la zero, cu mine, cu lumea, să am încredere din nou în lume și în special în mine.

Viața e complicată. Te fute când te aștepți mai puțin. Dacă e ceva ce am învățat a fost că în continuare nu trebuie să dai doi bani pe nimeni și pe nimic. Trebuie să te placi pe tine însuți, să vrei lucruri de la tine. Să pleci singur în lume. Să te descoperi, să aflii ce persoană mișto poți să fii și să știi că ai un potențial extraordinar.

Are tata o vorbă, „Prostule, nu inventezi tu roata!” . Ea a fost deja inventată. Restul e cancan. Am 25 de ani. Simt că ultimii 5 ani au trecut și am fost o lepră. M-a deprimat facultatea, nu știam ce vreau să fac, să devin. Nu aveam visuri neapărat. Adică da, întotdeauna am știut ce fel de persoană sunt și că vreau să ajung sus, însă nu știam cum,încotro.

E posibil să fii deprimat 5 ani? Aia e depresie cronică. Facultatea sigur că durează 4 ani, mie mi-a plăcut mult așa că am zis să mai stau unul. Cică decanul m-a dat exemplu în Aulă cum că mă admiră că am preferat să repet un an, cu toate că aveam punctele credit pentru a promova. În mintea lui probabil a zis, doamne ce autist. Sincer nu i-am zis niciodată nici măcar bună ziua. Sunt sigur că nici nu știe cum arăt și că îl doare fix în…de mine. Cu toate astea, pot spune că am învățat cum e să îți fie greu și acum sunt amuzat de toată experiența asta. Pentru mine, am urât fiecare secundă din facultatea aia. Aș fi dat la DREPT, MEDICINĂ, PSIHOLOGIE, JURNALISM, orice. Am făcut ETTI. Că am fost atât de handicapat încât credeam că voi face ceva mișto. M-am înșelat amarnic. Acum nici nu cred că aș mai face ceva care să mă fută psihic așa de tare. Ceva lejer. Un ASE, o privată. Dacă vrei să înveți oricum înveți singur. Sincer mai bine 10 pe linie la ASE bursier, decât un student de nota 7 ( exagerez, am avut mulți de 5) dar per total am avut 7 … parcă. ( Cu toate astea, am avut și profi inteligenți și profi ok, aroganți dar care știau multe. Respect! Dar și mulți nenorociți plini de ei, nefondat) Aroganța e o artă trebuie să ți-o permiți.

Ok, acum că am supt-o pe viața mea de căcat multe rânduri, hai să revenim la blogul vieții. Și la subiectele mele irelevante de care e netul plin și nimeni nu le înghite defapt.

Întotdeauna m-am imaginat că o să fiu așa de hater și de rau și de nenorocit încât o să ajung un moș acru cu bani cu o casă pe plajă, care se va da la pizde de 20 de ani și va fi categorisit ca moș libidinos. Că nu voi avea încredere în femei. Că le voi urî și desconsidera.

Rămân la replica mea. Există tot timpul cineva care joacă cărțile mai bine decât tine. Și nu pentru că vrea, ci pentru că viața a facut-o să fie așa. Experiențele cu bărbații dinainte, cu familia destrămată, daddy issues, mommy issues, self esteem problems. Fuck, sunt prea multe probleme CLARE, concrete. REALE.

Până acum ceva vreme nu eram genul care se dă la cineva pe față. M-am surprins pe mine. E foarte mișto să ai maxim de încredere în tine. Să știi cine ești și ce vrei. Să dai cărțile pe față. Să fii un tip mișto și să nu dai doi bani pe nimic. Să-ți vezi interesul, dacă el coincide cu al ei bine, dacă nu iarăși bine. Să vorbești cu necunoscute, să aflii că și viața altora e la fel ca a ta. Lumea e frumoasă. Lumea e deschisă. Lumea te acceptă. Lumea te vrea. Lumea e la picioarele tale!

Am vorbit și am socializat și m-am cunoscut pe mine și stiu cine sunt.

Am cunoscut o tipă … o puștoaică inocentă prinsă într-o relație normală, lungă,stabilă,locuiesc împreună, au plecat împreună la un drum. Femeia e confuză, nu știe ce vrea. Nu îl cunoaște decât pe el. E tot ce a vrut la un moment dat, și-a dat inima și viața pentru acest individ, care sunt sigur că la rândul lui a iubit-o. Eu nu o cunosc…nu o cunosc decât prin prisma unor tachinări, unor mesaje, apeluri, poze. I-am făcut scandal, am fost nesimțit, nenorocit, dur, arogant, pervers. În același timp am fost drăguț, sociabil, sincer, direct,nebun, matur, copil. Printr-o comparație subiectivă, eu eram obișnuit cu o relație toxică, în care eu m-am blamat pe mine pentru că nu am fost destul de puternic să o duc. Iar fata asta este… un înger. Știe să îmi spună că mă iubește, că a greșit, știe să mă calmeze știe să mă înțeleagă. M-am îndrăgostit de trupul ei, de felul ei de a fi, de maturitatea de care dă dovadă. Și de faptul că mă dorește în cele mai idioate situații. Am testat-o prin tot. Și mi-a demonstrat că pot avea încredere în ea, să o respect, să o doresc. Știu că am multe de oferit și rup lumea în două dacă este cazul și vreau. Cu ea.

Întotdeauna m-am considerat un copil care vrea jucăria, un copil răsfățat căruia părinții i-au fost alături și l-au susținut. Și nici acum nu terminam facultatea dacă nu erau ai mei. ( P.S: sunt foarte dificil. Vă mulțumesc că m-ați suportat crizele, nervii, copilăriile, încăpățânarea și mă susțineți. Cu toate că nu o spun atât de des precum ar trebui. Vă iubesc.)

Această tipă, este superbă. Este deșteaptă este mai mică decât mine. Este puternică. Are nevoie de cineva care să o iubească și să o susțină. E copilăroasă , e matură, este plină de contraste, de dorințe, plină de sexualitate, de feminitate.

Nu vreau nimic de la ea. Ba vreau totul de la ea. Cred că m-am îndrăgostit de o puștoaică. Sună atât de penibil. Toți prietenii mă fac nebun. Că nu o cunosc, de unde știu că nu îmi va face și mie la fel cum a făcut cu el. Răspunsul meu este tare și răspicat: Lăsați-mă în pace, vreau să mă arunc cu capul înainte. O vreau!

Am foarte puțini prieteni pentru că sunt arogant și orgolios (dar vreau să cred că suntem destul de apropiați și de maturi și le mulțumesc că mă ceartă, că nu vor să mă închid în mine din nou, să nu le răspund la telefoane/mesaje pentru că sunt neprietenos și nu am nimic de zis). Nu dau doi bani pe tipi în general, dar am avut ocazia să dau de oameni foarte mișto (la job mai ales și nu numai),  cu care m-am înțeles și am rezonat extraordinar. Lumea e mișto. Lumea are chestii în cap. Lumea are pasiuni, hobby-uri, sunt buni în ceea ce fac. Sunt oameni profesioniști de unde ai ce învăța.

Iar ea…ea e perfectă. E superbă, este tot ce mi-am dorit. Am vreo garanție? NU. Vreau să o cunosc. Da! Vreau să o răsfăț, vreau să o iubesc, vreau să o fut. Vreau să am un viitor poate, o familie, copii. Nu știe nimeni nimic, nu sunt imatur. Timpul va spune totul. Timpul le rezolvă pe toate. Prietenii vin și pleacă, persoanele iubite vin și pleacă, căsniciile vin și pleacă. Banii vin și pleacă. Dacă tragem linie unde am ajuns? Ajungem cu noi, cu persoana ce am devenit, nivel de cultură, inteligență, povești, călătorii.

Mi-a zis mie cineva la un moment dat, „trebuie să ne păstrăm indivudualitatea în cuplu. ” Am sufocat-o, am urât-o, am iubit-o poate. Am uitat-o de mult. Dar am rămas cu imaginea ei, o amintire. Dureroasă atunci, indiferentă după, plăcută acum. Suntem suma experiențelor pe care le trăim. Bune, rele, sunt ale noastre și sunt acolo.

Și ca să închei într-un stil aparte:

Sugeți-o, toți! Puteți să mă condamnați până la moarte că am scris despre mine. PUBLIC. Eu știu cine sunt și mă doare în P…

Vorba unui amic: „Viața e frumoasă, da’ trece!”

Același nebun obsedat de control ( mai înverșunat ca niciodată și mai plin de el),

Alex B.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Fericirea stă bine pe tine.

Happiness-Hands1

Mă întrebi deseori ce îmi place la tine și asta mă amuză de fiecare dată. Adevărul este că nu există un răspuns simplu.

Îmi place să cred că te știu îndeajuns de bine încat să îți cunosc stările. Sunt așa de multe, de antitetice, încât m-au scos din sarite de atatea ori – dar bune, rele …  sunt ale tale și îmi plac.

îmi place că știi să mă stimulezi, că poftești la cafeaua mea, că mă curtezi, că îmi ceri confirmare  despre cum să te îmbraci când ieșim în oraș  – culmea este că oricum nu vei asculta ce zic și vei face fix ca tine. Cu toate astea, îmi place că întrebi și ador să te tachinez în privința asta.

E amuzant că … pentru mine oricum ești superbă –  dimineața, cu părul ciufulit, aiurită și agitată. Atunci când te trag peste mine în pat și-ți spun să te calmezi și să mai stai.  Când te pregătești să pleci la muncă, când stai să te aranjezi pe fugă și să arăți ca și cum ai fi dormit o noapte întreagă, chit că am dormit doar 3 ore…restul orelor le-am consumat împreună.

Îmi place să îți surprind sclipirea din privire, ca a unei copile care e gata să își deschidă cadourile de Crăciun.

E foarte frapant; cu toate că mi-ai demonstrat că ești una dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc, încăpățânată, fermă și care nu se uită înapoi – mi-ai arătat și cât poți fi de sensibilă și emotivă. Cât de mărinimoasă, idealistă și delicată poți fi.

Mă surprinzi prin nevoia ta de afecțiune, de mine, de noi. În zăpăceala ta cotidiană mă bucur că te pot ține în loc preț de o clipă, să spunem stop și să ne bucurăm de moment … de multe ori am impresia că vom exploda dacă nu facem asta.

Întotdeauna ai fost complicată, dar asta m-a atras tot timpul. Am aflat ulterior că totul se rezumă la simplitate…uneori cred că lucrurile simple sunt cele mai complicate.

Îți stă cel mai bine fericită!  Îmbrăcată cu mine, după partidele noastre de dragoste. Atunci când îți cobori din orgoliu, când râzi, când te simți eliberată. Când „mirosim a dragoste” – iar tu radiezi.

Dar cel mai mult, îmi placi că mă faci fericit.

“Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.”  ― Ernest Hemingway