Category Archives: Fără categorie

Miroase a dragoste, dar de fapt e un …

SMELL

You smell like love.

Ne imaginăm alături de un ideal de frumusețe intelectuală, fizică, bifăm pe liste interminabile: defecte, calități, aptitudini, potențial.

Ne imaginăm pe dracu’.

Trebuie să luptăm pentru orice, pentru carieră, pentru prieteni, familie, sex, relații, singurătate. Viața e o alergare constantă către agonie sau extaz.

Am câteva exemple concrete care m-au lovit grav cu un topor peste ceafă.

Acum două zile, am vorbit cu o tipă foarte mișto, pe plajă, care și-a pus prosopul, strategic sau nu, fix lângă gașca noastră.

Inițial timidă, noi – nu chiar țărani, am început să discutăm. Chiar cred că m-a displăcut teribil – mult prea vorbăreț, eram oricum vizibil atras de ea, iar ea culmea, era flirty, sau poate așa mi s-a părut mie.

Arăta bine. Avea un fund apetinsant, sâni mici, perfecți pentru palmele mele obsedate după pielea ei proaspăt epilată.

Unde voiam să ajung a fost faptul că, inițial, nu știam cum să o citesc. Părea prea ok pentru o tipă singură, la plajă. Am aflat apoi că își dă licența, că lucrează, că e voluntară la o asociație care sprijină copiii ce suferă de autism – eu fiind autistul aici, pentru că am folosit replica mea cotidiană, imatură, tâmpită, ordinară: „nu mă băga în seamă, sunt un autist”, iar ea a spus simplu, serioasă și culmea…ne-jignită: „Nu cred că ești…”.

A intrat într-un joc mișto de cuvinte, m-a impresionat teribil, era o tipă comunicativă, citită, SPONTANĂ, care nu a spus NU unui flirt nevinovat. Aș fi vrut să stau cu ea pe plajă toată noaptea, să o țin în brațe și să ne uităm la stele.

După ce că a flirtat în cel mai feminin, finuț mod posibil, m-a și intimidat, spunându-mi că ea va lucra în Marină, pe navă, în domeniul telecomunicațiilor. Clar părea o femeie care știe să aibă un bărbat la degetul mic, deșteaptă, inteligentă, frumoasă și mai mult decât atât, să binedispună, să fie plăcută, să deschidă camera când pășește – sau poate doar disimula bine.

Să spună, „să-mi bag p**a”, și totuși să nu fie vulgară.

Te zdrobea cu un pumn de inocență feminină în față, de un râs frumos, de un păr pe care și l-a lăsat în jos, ce îmi făcea privirea să-mi coboare la fundul ăla pe care mi-l arăta cu nerușinare.

Nu am plecat dezamăgit, nu am vrut să insist, nu i-am luat nici măcar numărul de telefon. Era o străină. Era o tipă care merita luată acasă.

Mi-a zis cineva, care e un pic mai tânără decât mine, că este cu cineva de două ori mai în vârstă decât ea, pentru că … atenție la ASTA că mi-a dat mindfuck:

„Am destule probleme eu cu mine, am conștientizat că dacă aș fi cu cineva ca mine, ca tine, ar fi fost prea multe probleme de suportat. Îmi ajung ale mele; el nu are probleme de-astea. El e chill…”

– un motiv așa copilăros, de sincer dar și culmea, foarte valid.

Întotdeuna m-au fascinat femeile după 25 de ani, poate chiar după 28-30, de ce?

Pentru că, în mintea mea, deja au avut partea lor de aventură.

Acum s-au schimbat? Nu, dar măcar știu ce le place și ce nu. Nu își pierd vremea cu un puști prost care nu știe să tragă la (mă scuzați)…la poartă, care nu știe să vorbească, să aibă maniere, să fie citit, interesant, interesat, distant – în niciun caz DISPERAT după atenție, dependent de alții, spontan. Adică, un bărbat.

Iar ca să închei într-un mod complet adorabil, îmi vine să mă rad în cap și să zic tuturor:

„Eu îmi bag p**a în lume și v-o fac cadou!” 


Toate’s la fel

c6701994-d3c4-44e3-a297-ac2dc65ffb67

„Toate-s la fel…”

Avea un hip-hopper român o melodie, „Toate’s la fel”, penibil și el și melodia asta de toată jena, însă…cred că avea mare dreptate.

Short story-long: Am cunoscut o tipă pe o rețea de socializare. Tipa, foarte ok, foarte mișto, Studentă anul 1 la o facultate de prestigiu, cu 10 pe linie – primul gând care mi-a trecut prin minte – „Nu e o proastă, arată și bine…” Am început să discutăm.

Irvin D. Yalom (doctor in psihiatrie şi autor), a spus ceva interesant în „Minciuni pe canapea”, faptul că terapia prin sinceritate este cea mai de succes, mai ales în câștigarea încrederii pacientului. Relaţia pacient-psihiatru ar trebui în mod idealistic să se bazeze pe sinceritate şi transparenţă. Când psihiatrul se retrage din acest transfer de încredere de la dependență la el însuși? Care este limita etică până unde poți să întinzi coarda?

Deci abordarea mea a fost următoarea: sunt un tip singur, am job, vreau să mă mut singur că nu mi se mai pare ok să stau cu părinții la 25 de ani, doresc o relație, dar am avut una de rahat care mi-a lăsat un gust amar și mi-e foarte greu să mă mai deschid și am trust issues, întrucât am dat foarte multe și am impresia că nu am fost apreciat deloc ( + alte frustrări și lamentări). Aș dori să mă distrez, dar nu prea sunt genul. Sunt pretențios, dificil. Plus că am impresia că sexul atrage după el și sentimente.

Apoi am vorbit, zilnic…3-4-10-12-16 ore din 24. M-am atașat de copilăria ei, de vocea ei, ochii ei, de inoceța, încăpățânarea, fascinația ei față de mine.După câteva zile am vrut să ne cunoaștem. Am aflat că are prieten de 4 ani, un EL. Apoi i-am spus să mă lase în pace – nu a vrut, să își repare relația, întrucât a zis că e iubită și îl iubește la rândul ei. În altă zi mi-a dezvăluit că nu îl mai iubește, apoi că îl iubește, că mă iubește, etc – acum îmi vine să vomit. I-am demontat toate temerile și i-am spus că îi sunt alături și că nu o presez.

Dimineață m-am umplut de draci. De ce? Pentru că ea e o femeie nebună! Toate sunt nebune cred….și da, sunt un copil autist care nu mai are cu cine să se joace, să flirteze, să fie răsfățat. Mă doare în p..ă! Unde sunt compromisurile?

Toate vor bărbatul puternic care știe ce vrea de la viață, de la ele, care luptă pentru toate. Problema majoră – când dau de el, FUG de rup pământul! Nu sunt în stare să-și asume nimic. Nu se aruncă, joacă la sigur, joacă prost. Viața nu e simplă, nu e nici complicată. E cum e. E doar una, însă.

Care e concluzia? M-a prostit o puștoaică, care nu știe ce vrea – că na, asta e condiția ei de femeie necoaptă. Ea are nevoie de „n-x” relații, de „n” parteneri, „n+1” experiențe, ca într-un final să fie cu cineva de care să tragă cu dinții.

Ieri a fost ziua ei. Am vrut să o văd, să stau cu ea, mă voia, spunea că mă iubește. I-am spus să ne vedem 5 minute măcar, să îi dau un cadou simbolic, eventual să îi urez o zi frumoasă. A spus că nu poate, era cu EL. Apoi nu am mai zis nimic, ea nici atât.

Răspunsul ei a la 1 noaptea: „Am fost pe afară, m-am văzut cu altcineva, îmi pare rău.” […] „Am ieșit cu un turc pe care îl știam de 2 ani, nu am mai vorbit cu el de 6 luni. A spus că vrea să mă vadă 5 minute. Ne-am văzut, m-a luat cu mașina. Avea mașină mișto, el era șarmant. Mi-am tras-o cu el, cred că îl iubesc. A zis că sunt superbă și că vrea să mă ia de nevastă. Nu te mai vreau nici pe TINE, nici pe EL…o să te sun după examen.”

Am fost un țigan, am înjurat, am țipat. Am distrus orice șansă de a avea ceva cu EA. Eu nu voi fi nici locul 2, nici locul 3. A mințit. Sinceritatea a dat greș lamentabil. De ce să mai fim sinceri?

Acum sunt calm. A meritat?

Nevrotic și obosit,

/Alex B.

 

 


Ce vor bărbații?

13339607_1218129048233317_3687053281205730244_n

Model: M.V.

Lady of the Palace by Hani Qanadilo
MUA: Denise Iosca
Dress: Female Boutique
Mother Agency: Rue des Modeles

Clar e o întrebare pe care femeile și-o pun foarte des. Cum și reciproca e valabilă, dar mi-ar sări toate feministele în cap dac-aș scrie ce-și doresc femeile, având în vedere că 90 % din ele – nu știu ce vor.

Spre surprinderea mea, există și femei care știu ce vor, dar sunt atât de rare și de obicei nu se afișează cum sunt cu adevărat, pentru că și-au ridicat ziduri de protecție și afișează o mască constantă. Mecanism de auto-apărare, desigur.

Inițial vulgară, apoi arogană, într-un final e o femeie mișto de care te-ai putea îndrăgosti cândva. Viața oricum nu o să iasă cum vrei tu, doar îți urmează (s)cursul.

E ok, toți cred că vrem același lucruri de fapt, doar că în altă ordine probabil. Sau, hai să ies din clișeul ăsta. Eu știu ce vreau, o să fie destul de subiectiv. Alții poate vor complet altceva. „Alții” sunt niște idioți. Să o sugă.

Ce-mi doresc eu de la o femeie?

Nu-mi doresc nimic, dar îmi doresc TOTUL. Cred că în primul rând, vreau să nu cedeze la avansurile mele în primă fază. Așa mă va menține sharp și nu m-aș plictisi de ea. Ar trebui să știe cât să-mi dea cu jet astfel încât să nu mă enerveze, să mi se bage pe sub piele, să mă lase tot timpul să vreau mai mult, dar să știe că răbdarea mea e limitată și că o aștept de o viață. Nu mai are rost să aștept. Timpul costă bani.

Vreau o femeie conștientă de faptul că e superbă, că e dorită, admirată și că țoți vor să o fută. Cu toate astea, ea alunecă printre degetele lor și se așează lin pe degetele mele, care o așteaptă cu dorință. Are deplină încredere în mine – prezumția de nevinovăție ar trebui dată tot timpul în primă fază, pentru că oricum nu am de ce să o mint – mi-aș face mie rău dacă m-aș minți pe mine sau pe restul. Eu sunt ce sunt și nu mi-e rușine cu asta.

Știu din proprie experiență că oamenii nu se schimbă. Însă nu trebuie să se schimbe. E doar o înșiruire de priorități, iar eu vreau să fac parte din TOP 3, hai poate 2. Aș înțelege dacă vrea să fie ea pe locul 1.

O femeie spontană, veselă dar tristă, energică, care ascunde multe regrete și cu toate astea ține capul SUS. Are prieteni, are „fani”, are amanți, are prieteni, are carieră. Are totul, dar de fapt nu are nimic.

Dragi „băieți”: Dacă ea ține capul sus, singura ta armă de bărbat e să STAI DREPT! Dacă am învățat ceva de la tata e că niciodată, NICIODATĂ nu trebuie să te ascunzi de greu. „Stai drept și dă cu ei de pereți!” – se aplică peste tot.

Nu înțeleg de ce femeile în primă fază sunt mironosițe. Toți vrem sex. Noi, voi, ei, ele. Voi, mai mult ca noi din punctul meu de vedere, doar că nu merită oricine să v-o tragă.

[…]

Vreau să fie curvă în pat, dar doamnă în societate, să îi placă sexul și să mă vrea pe MINE. MULT. În toate pozițiile.

Să fie inocentă, dar perversă,gânditoare, dar fericită. Să îți folosească armele doar când tebuie, nu să profite zilnic de ele – atunci nu ar mai avea farmec.

Vreau să fie sinceră și clară, să mă vrea înauntru. Să se excite doar când mă vede că trag din țigară. Așa aș trage și în ea. Cu aceeași pasiune, dorință, ardoare. Vreau să o dezmierd, să o sărut, să o gust. Să îi simt aroma, dulceața, savoarea.

Să se lase purtată de VAL. SĂ SARĂ! Totul e riscant…dar câteaodată mai trebuie să și sărim.

 

Va urma – nu pentru că nu am ce să scriu, ci pentru că statistic vorbind, cititorii de bloguri au atenția distributivă a unei muște.

 

Mereu același,

Alex B.


Ești liberă să pleci #semiplagiat?

something-is-forcing-the-girl-to-leave-home-who-is-taking-the-beautiful-and-helpless-her-home-hd-attractive-women-wallpaper

Ești liberă să pleci

Ești liberă să pleci, să faci sex cu el, să faci sex cu altul/alții…

Ești liberă să mă urăști, să mă condamni pentru felul meu nebun de a fi, să mă înșeli, să mă intrigi, să fii inabordabilă,să nu-mi dai atenție, să mă inciți, să mă exciți, să mă dorești, să mă iubești, să mă urăști.

Ești liberă să te descoperi, ești liberă să te cunoști, ești liberă să își cunoști trupul, ești liberă să simți, ești liberă să dai frâu liber imaginației, sexualității, senzulității tale. Prin mine, prin el, prin toți prin tine, prin niciunul.

Cu toate astea, eu sper să te întorci întotdeauna la mine. Pentru că scopul meu e să fii fericită, să te pun pe tine pe un prim plan secund. Secund pentru că și eu am planurile mele cu mine. Vreau să fiu bărbatul puteric care știu că sunt. Pentru mine, pentru tine, pentru noi. Vreau să fiu arogant, împlinit profesional, vreau să am TOTUL, dar totul fără tine e degeaba. Pe plan personal, știu că îmi vei oferi totul atâta timp cât vei simți asta, cât mă vei dori, cât vei rezista … cât voi rezista, cât vom trage cu dinții de ideea de noi.

Și nu, nu sunt egoist, vreau să te ridic, vreau să mă ridici. Vreau să fim impreună, vreau să visăm, vreau să creștem împreună, vreau să simțim, vreau să iubim, vreau să fim doar noi, vreau să fim NOI. Eu, tu și restul lumii.

Vreau să fii sinceră și dură, vreau să fii a mea, vreau să ai încredere în tine, vreau să ai încredere in MINE.

Ești o femeie superbă, tânără și inteligetă, complexă, independentă…eu sunt doar un fraier bun la vorbe. Un copil răsfățat. Întotdeauna m-am îndoit că exiști. Acum că te-am găsit, nu vreau să-ți mai dau drumul. Nu vreau ca tu să vrei să-mi dai drumul. Vreau să-ți dai drumul!

Numai tu mă poți înțelege, numai tu poți vrea un suflet răzvrătit ca al meu, numai tu poți să mă calmezi, numai tu îmi înțelegi crizele existențiale, înțelegi că viața nu e doar albă sau neagră…de cele mai multe ori este GRI. – mult gri și multe umbre de gri – Dar cu tine e categoric mai bună. Mă faci un om mai bun.

Cu toate astea, vreau să fiu destul de matur încât să știi că oricând că eu nu te voi forța să faci nimic din ce TU nu îți dorești…

„Ești liberă să pleci!”

Cu toate că vreau șă știi că eu NU vreau asta. Pur și simplu, REFUZ!

La mulți ani, copil frumos! Îți mulțumesc că exiști și că te-am găsit!

 

Al tău,

Alex B.

 

 

 

 

 


Despre relații, iubire, oameni și alte că***ri #freespeech

 

13254574_1014391125296841_6305779861862928635_n.jpg

                             (citat luat de pe facebook de la o tipă pe care nu o cunosc mai deloc, dar îmi place cum gândește și e modul corect,subiectiv desigur, de a vedea lucurile)

Ciao,

N-am mai scris mult timp pentru că sincer n-am avut de ce. Am fost hater. Am urât tot. A trecut mai mult de un an. Sper că m-am maturizat. Că am trecut peste o serie de căcaturi. Și că toate m-au adus unde sunt aici. Sunt mulțumit cu mine. Știu ce am de făcut și știu foarte bine ce vreau de la viață. Într-o mare de căcat și o viață și mai de căcat, timpul le va rezolva pe toate. Liniștea vine în timp. În momentul în care nu am mai postat nimic, simțeam că ăsta e un blog care o suge și că e penibilă toată încercarea mea de a mă descărca în scris și de a nu-mi păsa de lume. A fost o pauză binemeritată. Am avut nevoie de ea. Am avut nevoie să mă descopăr. Am avut nevoie să dau cu capul de pragul de jos, să mă ridic, să o iau de la zero, cu mine, cu lumea, să am încredere din nou în lume și în special în mine.

Viața e complicată. Te fute când te aștepți mai puțin. Dacă e ceva ce am învățat a fost că în continuare nu trebuie să dai doi bani pe nimeni și pe nimic. Trebuie să te placi pe tine însuți, să vrei lucruri de la tine. Să pleci singur în lume. Să te descoperi, să aflii ce persoană mișto poți să fii și să știi că ai un potențial extraordinar.

Are tata o vorbă, „Prostule, nu inventezi tu roata!” . Ea a fost deja inventată. Restul e cancan. Am 25 de ani. Simt că ultimii 5 ani au trecut și am fost o lepră. M-a deprimat facultatea, nu știam ce vreau să fac, să devin. Nu aveam visuri neapărat. Adică da, întotdeauna am știut ce fel de persoană sunt și că vreau să ajung sus, însă nu știam cum,încotro.

E posibil să fii deprimat 5 ani? Aia e depresie cronică. Facultatea sigur că durează 4 ani, mie mi-a plăcut mult așa că am zis să mai stau unul. Cică decanul m-a dat exemplu în Aulă cum că mă admiră că am preferat să repet un an, cu toate că aveam punctele credit pentru a promova. În mintea lui probabil a zis, doamne ce autist. Sincer nu i-am zis niciodată nici măcar bună ziua. Sunt sigur că nici nu știe cum arăt și că îl doare fix în…de mine. Cu toate astea, pot spune că am învățat cum e să îți fie greu și acum sunt amuzat de toată experiența asta. Pentru mine, am urât fiecare secundă din facultatea aia. Aș fi dat la DREPT, MEDICINĂ, PSIHOLOGIE, JURNALISM, orice. Am făcut ETTI. Că am fost atât de handicapat încât credeam că voi face ceva mișto. M-am înșelat amarnic. Acum nici nu cred că aș mai face ceva care să mă fută psihic așa de tare. Ceva lejer. Un ASE, o privată. Dacă vrei să înveți oricum înveți singur. Sincer mai bine 10 pe linie la ASE bursier, decât un student de nota 7 ( exagerez, am avut mulți de 5) dar per total am avut 7 … parcă. ( Cu toate astea, am avut și profi inteligenți și profi ok, aroganți dar care știau multe. Respect! Dar și mulți nenorociți plini de ei, nefondat) Aroganța e o artă trebuie să ți-o permiți.

Ok, acum că am supt-o pe viața mea de căcat multe rânduri, hai să revenim la blogul vieții. Și la subiectele mele irelevante de care e netul plin și nimeni nu le înghite defapt.

Întotdeauna m-am imaginat că o să fiu așa de hater și de rau și de nenorocit încât o să ajung un moș acru cu bani cu o casă pe plajă, care se va da la pizde de 20 de ani și va fi categorisit ca moș libidinos. Că nu voi avea încredere în femei. Că le voi urî și desconsidera.

Rămân la replica mea. Există tot timpul cineva care joacă cărțile mai bine decât tine. Și nu pentru că vrea, ci pentru că viața a facut-o să fie așa. Experiențele cu bărbații dinainte, cu familia destrămată, daddy issues, mommy issues, self esteem problems. Fuck, sunt prea multe probleme CLARE, concrete. REALE.

Până acum ceva vreme nu eram genul care se dă la cineva pe față. M-am surprins pe mine. E foarte mișto să ai maxim de încredere în tine. Să știi cine ești și ce vrei. Să dai cărțile pe față. Să fii un tip mișto și să nu dai doi bani pe nimic. Să-ți vezi interesul, dacă el coincide cu al ei bine, dacă nu iarăși bine. Să vorbești cu necunoscute, să aflii că și viața altora e la fel ca a ta. Lumea e frumoasă. Lumea e deschisă. Lumea te acceptă. Lumea te vrea. Lumea e la picioarele tale!

Am vorbit și am socializat și m-am cunoscut pe mine și stiu cine sunt.

Am cunoscut o tipă … o puștoaică inocentă prinsă într-o relație normală, lungă,stabilă,locuiesc împreună, au plecat împreună la un drum. Femeia e confuză, nu știe ce vrea. Nu îl cunoaște decât pe el. E tot ce a vrut la un moment dat, și-a dat inima și viața pentru acest individ, care sunt sigur că la rândul lui a iubit-o. Eu nu o cunosc…nu o cunosc decât prin prisma unor tachinări, unor mesaje, apeluri, poze. I-am făcut scandal, am fost nesimțit, nenorocit, dur, arogant, pervers. În același timp am fost drăguț, sociabil, sincer, direct,nebun, matur, copil. Printr-o comparație subiectivă, eu eram obișnuit cu o relație toxică, în care eu m-am blamat pe mine pentru că nu am fost destul de puternic să o duc. Iar fata asta este… un înger. Știe să îmi spună că mă iubește, că a greșit, știe să mă calmeze știe să mă înțeleagă. M-am îndrăgostit de trupul ei, de felul ei de a fi, de maturitatea de care dă dovadă. Și de faptul că mă dorește în cele mai idioate situații. Am testat-o prin tot. Și mi-a demonstrat că pot avea încredere în ea, să o respect, să o doresc. Știu că am multe de oferit și rup lumea în două dacă este cazul și vreau. Cu ea.

Întotdeauna m-am considerat un copil care vrea jucăria, un copil răsfățat căruia părinții i-au fost alături și l-au susținut. Și nici acum nu terminam facultatea dacă nu erau ai mei. ( P.S: sunt foarte dificil. Vă mulțumesc că m-ați suportat crizele, nervii, copilăriile, încăpățânarea și mă susțineți. Cu toate că nu o spun atât de des precum ar trebui. Vă iubesc.)

Această tipă, este superbă. Este deșteaptă este mai mică decât mine. Este puternică. Are nevoie de cineva care să o iubească și să o susțină. E copilăroasă , e matură, este plină de contraste, de dorințe, plină de sexualitate, de feminitate.

Nu vreau nimic de la ea. Ba vreau totul de la ea. Cred că m-am îndrăgostit de o puștoaică. Sună atât de penibil. Toți prietenii mă fac nebun. Că nu o cunosc, de unde știu că nu îmi va face și mie la fel cum a făcut cu el. Răspunsul meu este tare și răspicat: Lăsați-mă în pace, vreau să mă arunc cu capul înainte. O vreau!

Am foarte puțini prieteni pentru că sunt arogant și orgolios (dar vreau să cred că suntem destul de apropiați și de maturi și le mulțumesc că mă ceartă, că nu vor să mă închid în mine din nou, să nu le răspund la telefoane/mesaje pentru că sunt neprietenos și nu am nimic de zis). Nu dau doi bani pe tipi în general, dar am avut ocazia să dau de oameni foarte mișto (la job mai ales și nu numai),  cu care m-am înțeles și am rezonat extraordinar. Lumea e mișto. Lumea are chestii în cap. Lumea are pasiuni, hobby-uri, sunt buni în ceea ce fac. Sunt oameni profesioniști de unde ai ce învăța.

Iar ea…ea e perfectă. E superbă, este tot ce mi-am dorit. Am vreo garanție? NU. Vreau să o cunosc. Da! Vreau să o răsfăț, vreau să o iubesc, vreau să o fut. Vreau să am un viitor poate, o familie, copii. Nu știe nimeni nimic, nu sunt imatur. Timpul va spune totul. Timpul le rezolvă pe toate. Prietenii vin și pleacă, persoanele iubite vin și pleacă, căsniciile vin și pleacă. Banii vin și pleacă. Dacă tragem linie unde am ajuns? Ajungem cu noi, cu persoana ce am devenit, nivel de cultură, inteligență, povești, călătorii.

Mi-a zis mie cineva la un moment dat, „trebuie să ne păstrăm indivudualitatea în cuplu. ” Am sufocat-o, am urât-o, am iubit-o poate. Am uitat-o de mult. Dar am rămas cu imaginea ei, o amintire. Dureroasă atunci, indiferentă după, plăcută acum. Suntem suma experiențelor pe care le trăim. Bune, rele, sunt ale noastre și sunt acolo.

Și ca să închei într-un stil aparte:

Sugeți-o, toți! Puteți să mă condamnați până la moarte că am scris despre mine. PUBLIC. Eu știu cine sunt și mă doare în P…

Vorba unui amic: „Viața e frumoasă, da’ trece!”

Același nebun obsedat de control ( mai înverșunat ca niciodată și mai plin de el),

Alex B.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


Fucked-Up.

love-couple-black-and-white-smile-bed-lovers-b71115746204e6

M-am trezit într-o dimineață și am realizat că ești complet nebună! Mi-ai făcut capul mare despre el, despre ea, despre tine, despre noi…care noi?!

Nu am să te uit pentru cămașa aia pe care mi-ai pătat-o de cafea, apoi ai pus-o pe tine și ai zis că o vei spăla tu altă dată.

Întotdeauna mi-a plăcut când ți-ai însușit din lucrurile mele.  Adevărul e că îți stă bine cu „mine” pe tine.

Îmi plăcea când trebuia să plecăm și te priveam îmbrăcându-te. Erai foarte conștientă că în momentul în care vei fi gata, eu voiam deja să te dezbrac. Oricum ești „gata” înaintea mea de obicei.

Cu toate astea, îmi place egoismul tău. Îmi place chiar și al meu.

Până la urmă ce putea ieși? Da, un sex nebun, dar de când sexul e doar „sex”?

Ai capul pierdut printre nori, și totuși, întotdeauna am considerat că eu sunt ăla visător. Îți place să fie înorat.

Dacă e soare, nu știi unde să fugi mai repede, să te ascunzi, să respiri. Norii te calmează.

Ești un afrodisiac. M-ai înecat în parfumul tău și nu m-ai lăsat să plec, așa cum o fac de obicei. Trebuia să fi plecat încă de când mi-am dat seama că ești fructul interzis întruchipat.

Până la urmă, cămașa a rămas viciată pe un umeraș, și îi e dor de corpul tău mlădios, de mine, de noi…


În cât timp vei trece peste E(l/a) ?

women dark photography keira knightley tears shadows monochrome artwork crying fan art black backgro_www.wallpaperto.com_46

John Stuart Mill  (filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX), afirmă că libertatea este determinată de raporturile dintre individ și societate și face o categorisire a sferei libertății: libertatea de conștiință, de exprimare,libertatea alegerii unui stil de viață și libertatea de asociere liber consimțită.

Mi se pare o idee foarte generală și de bun simț. O să mă leg un pic de asta.

Toți suntem într-o continuă schimbare.

Persoanele se pliază în funcție de situații, în funcție de ce simt în momentul respectiv. Putem să dăm de situații asemănătoare pe care le vom gestiona diferit. Întrucât ne-am mai lovit de ele, experiența va fi evident alta.

Întotdeauna vom avea mustrări de conștiință, regrete, situații pe care le-am fi făcut diferit și ne-am dori o nouă șansă – ceea ce este greșit. Trebuie să învățăm să ne împăcăm cu trecutul !

Elisabeth Kubler-Ross a fost prima care a vorbit despre cele cinci binecunoscute stadii ale durerii: negarea, furia, negocierea, depresia, acceptarea. Acestea nu au neapărat loc în ordine , fiecare dintre noi trecem de la una la alta pânǎ când ajungem sǎ acceptǎm ideea suferinţei (universală – de la despărțiri, divorț, moarte,etc.) .

Fiecare trece peste, în felul propriu, reacționând diferit în funcție de persoana în cauză și de situație, de cât a investit, de cum s-a terminat totul…

În punctele critice, etaloanele sunt diverse: de la izolare, la refulare în sex cu persoane irelevante care ar trebui să umple golul, la sport, lectura, iesiri cât mai dese…

Din punctul meu de vedere, treci peste trecut când cunoști pe altcineva, care la rândul ei te va frapa. Restul va veni de la sine, vei simți automat să o iei de la capăt. În acel moment, uiți de pierderi, și te concentrezi pe lucrurile frumoase în viață.

În momentul în care vom ajunge la maturitatea/înțelepciunea de a-i accepta pe ceilalți exact așa cum sunt, când vom învăța să oferim spațiul necesar persoanei pe care o iubim, să nu o sufocăm – să o lăsăm să plece,  să învețe din greșeli, să regrete, să se întoarcă la tine pentru că a realizat că a greșit – vom fi cu adevărat fericiți.

Tu în ce stadiu ești?


Îndrăgostește-mă de tine

inceput

Oriunde există un el, o ea.

Ea interesantă, el interesat. Sigur unul dintre ei va tatona terenul. De aici se deduc „n” posibilități aleatoare.

Se pare că toți am observat că se întâmplă asta din ce în ce mai rar, suntem mai greu de „prins”, mai pretențioși în alegeri.

Deja când trece perioada adolescentină a primelor iubiri, începi să fii mai calculat în ceea ce faci, „choose your destiny” – nu e doar o banală remarcă ce amintește de tinerețe.

Toți avem un istoric, acum nici nu știu dacă e mai bine să îl dezvălui persoanei pe care vrei să o descoperi, unii vor fi orgolioși, alții se vor demasca, rămânând vulnerabili – conștient.

Eu voi rămâne la ideea că, astrele se vor învârti în jurul tău – că tot urăsc eu chestia asta cu „astrele” – , atâta timp cât poți domina. În orice relație, fie ea personală sau profesională.  

Cu toate astea, cred că totul se face cu o limită în viață, le încerci pe toate până la un punct.

Nu e ok să fii extremist, să consideri că ai doar o viață, fuck it: „Pot să mor mâine, eu am trăit! ” , pentru că fiecare perioadă are lacunele dar și mulțumirile ei…Și când poți considera că ai trăit destul(e) ?

Mie personal îmi place ca o femeie să nu se lase foarte ușor, să mă tachineze, dar să mă incite, să mă provoace, să se joace, să dărâme din ziduri pe măsură ce ne cunoaștem…Să pară pe piedestal, dar să coboare pentru mine. Încet,încet cât să nu îmi pierd interesul.

…Să mă răsfețe, pentru că încă sunt un copil din anumite puncte de vedere.

El o vede, ea îl simte.

El curios – ea inabordabilă.

El timid – ea rece.

El vorbește – ea ascultă.

El interesant, ea interesată.  


Fake orgasms vs. fake relationships.

men women

De ce mimează femeile orgasmul?

Răspunsul lor: Vor ca partenerii lor să nu se simtă dezamăgiți.  Ok, nu le spuneți că habar nu au ce fac, că o să aveți orgasm la anul.

„Sunt obosită, nu am chef, dar hai să îi fac pe plac.” Ok, asta e un gest frumos, dar să știți că nu ne supărăm dacă NU mimați orgasmul și pur și simplu nu îl aveți. Vom aprecia că ați fost atente la nevoia noastră de primate .

Să presupunem prin absurd că înțelegem cum funcționează orgasmul femeilor. Cu toate că de sute de ani, American Psychological Association se chinuie în draci să înțeleagă răspunsul stimulilor atât psihici cât și fizici, să afle cocktail pheromones-ul perfect, combinația de emoții, pasiune și imaginație.

Sincer, nu ne vom simți mai bine dacă vă prefaceți că totul este perfect și nu este. 

Și noi putem să mimăm o relație completă, suntem prinși la mijloc, iar din comoditate ajungem să trăim cu o femeie cu care nu avem nimic în comun. 

Terapia prin sinceritate este întotdeauna ideală.

„I-am prezentat condiția de bază, față de care nu puteam să fac terapie cu ea: deplina sinceritate. Trebuia să-și asume obligația de a-mi împărtăși toate evenimentele importante din viața ei: consum de droguri, comportament sexual impulsiv, tăieruri, voma deliberată, fantezii – totul.” – „Minciuni pe canapea”, Irvin D. Yalom