Category Archives: Dragoste

Fericirea-i un lucru mărunt

14009921_1272174032807116_844181081_n

Fericirea-i un lucru mărunt

Din ce în ce mai greu îmi fac timp să scriu – culmea e că scriu să mă calmez. Când sunt fericit, nu am nevoie de psihanaliză. Pe bune, cine are nevoie de psiholog când e fericit? Ar trebui să fii prea nebun. Și totuși, nu cred că e imposibil.

Unele persoane nu știu să fie fericite. Cred că pur și simplu refuză categoric. Au totul pe tavă. Au bunuri materiale, au bani să trăiască o viață, au casă pe o insulă, au o relație, au un job. Au făcut în viață ce a fost corect – și-au finalizat studiile, s-au angajat pentru a deveni cineva, au tras cu dinții de o relație, apoi au intrat în rutină și s-au pierdut în peisaj. S-au pierdut pe ei, și-au pierdut rostul, s-au plafonat. Au mers pe principiul, hai că merge așa și s-au văzut la 35-45-55 de ani, au privit  înapoi și le-a fost teamă, le-a fost lene, le-a fost imposibil să mai lupte din nou. De obicei regreți când e prea târziu să mai schimbi ceva.

Până la urmă, nu toți facem asta? Nu toți aspirăm la ceva, sau la un tot unitar – armonia între personal și profesional? Nu mulți reușim, dar e gratis să visezi. 

Ok, dar cum e  când viața ta nu mai merge, când rotițele tale nu mai sunt unse, când simți că nu mai ai niciun scop? Ce faci? Probabil da, îți iei un Porsche. Ok, te înțeleg, dar după ce urmează? Probabil cauți altceva? Asta e viața, o căutare continuă de stropi de fericire care apar și dispar până te dezmeticești? Suntem frustrați că nu putem avea ceva, apoi printr-o probabilitate de 1 la un milion găsim acel ceva, iar între timp ne plictisim și dorim altceva? E oarecum trist, dar mult prea palpabil și realistic.

Din punctul meu de vedere, până la urmă poți să-ți bagi în c*r tot ce ai, dacă nu simți nimic, dacă spiritual ești sărac lipit și nu ești „bogat” cu tine. Nimeni nu te va iubi dacă nu te iubești tu, pe tine, în primul rând. Am citit undeva random, nu mai țin minte unde, mă scuzați, cum că modestia este calitatea celor care nu au alte calități. „Sad, but true” – rock on!

Ești foarte trist dacă nu zâmbești ca un idiot când te uiți la ea și te frapează faptul că te-a ales dintr-un colos de personalități, fix pe TINE, fraiere; dacă nu te pierzi ore în șir în ochii ei, fascinat la cum arată nemachiată, naturală, în patul tău, cum arată cu cămașa ta, cum îi bate soarele pe față și o trezește, cum îți zâmbește uitându-se la tine cu niște ochi mari și sclipitori; cum radiază de fericire când sunteți “în doi”.

Deci, ce rost are să ai totul, dar nimic?

Eu nu credeam că există o persoană cu care pur și simplu – merge! Pot spune că am tras cu dinții de niște imagini idealizate a unor persoanaje episodice, care s-au dovedit a nu fi într-un final, ceea ce doream. 

Poate e la început și atunci totul e frumos; poate uiți începuturile frumoase de mult apuse – dar oricum ar fi, trăim în prezent!  Și culmea, am aflat că există și o nebunie normalizată.

Sunt atâtea femei care nu știu să trăiască în prezent, trăiesc încă în trecut, trăiesc în basme; trăiesc singure, sau din contră, trăiesc cu un miliard de speranțe deșarte cum că un nou el este acela. 

De fapt nu este, iar ele sunt conștiente de asta. Problema nu este la restul, ci la ele. Nu s-au împăcat cu ele, nu au avut timp să se descopere, nu au vrut compromisuri, și-au găsit scuze, acuze, s-au crizat, etc. De aceea probabil unele femei găsesc nod în papură la orice aberație, vor să te testeze la infinit, vor să joace la sigur, vor să te f*tă la icre, să te sece, vor să-ți cunoască tot arborele genealogic înainte de a sări cu capul înainte. 

Pe bune, cui îi place să joace la sigur? Dacă joci la ruletă – și îți ies “numerele” cum vrei tu de fiecare dată, ar mai avea farmec să joci? 

Unele lucruri pur și simplu MERG … de la sine. Unele lucruri sunt naturale; unele lucruri nu trebuie să le cauți neapărat în profunzime pentru că sigur găsești probleme și nu dorești să le aflii, trust me. Nu te aștepta să-ți pice din cer nimic, pentru că nu o să se întâmple. 

Mi-a zis cândva o amică că a avut „n” relații toxice, până l-a cunoscut pe el – și culmea, e cu el de ani buni și nu s-ar mai întoarce niciodată la acel colos de ceartă și negativism frustrant care creează o dependeță deprimantă.

Întrebarea la ce vrei de la o relație, nu e faptul că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie puternică (old-fashioned quote). Mai nou, am auzit că în spatele unei femei frumoase stă un bărbat puternic – care probabil se holbează la c*rul ei, altfel nu aș înțelege de ce stă în spate – cum adică puternic? Poate puternic erect.

Adevărata chestie mișto e undeva la mijloc, în care două persoane se completează reciproc, gândesc la fel, sau nici măcar, sunt OPEN și doresc cam aceleași lucruri; vor să se dezvolte împreună, să facă carieră, să iubească, să ofere, să se maturizeze –  in sync.

Fericirea e o aromă care se păstrează în sticluțe mici – un fel de zahăr vanilat pe care îl pun mamele în prăjituri. E bun al dracu’, dar dacă nu ești atent, îngrașă tare. Fericirea e acum, în clipa asta, nu azi, nu mâine, nu ieri. Dacă visezi prea mult la ce ar putea fi, sau ce a fost, te vei trezi că a dispărut deja.

 

Un pic mai puțin hater decât de obicei,

/Alex B.


„Scrisori către Rita” – part 1

5c324615b5cb27d1328538c7ef77ed11

„Scrisori către Rita” – part 1. – titlu inspirat de Kaos Moon

 

Draga mea,

Vreau să-ți spun că de-alungul timpului, am învățat că femeile sunt nebune. Sau mai degrabă zis, am ajuns la concluzia că e o axiomă, un pleonasm. N-am cunoscut una normală. Dar până la urmă normalitatea asta, fiind relativă la spațiu și timp, eventual și referință – e o prostie cruntă ca etalon; iar referința e Eva – de la Eva încoace, sunteți nebune! De atunci vă tot mănâncă. Tot căutați fructul interzis, sunteți într-o continuă, asiduă „analiză pe text”. Căci e balta plină de pește – pește stricat însă.

Iar tu, TU, draga mea, ești de trei ori nebună, vorba lui Tatu. O să-mi spui că era „femeie”. Nu, nu era!

Nu vreau să te impresionez cu nimic anume, sunt cine sunt – când mergi la cumpărături, că o faci foarte des, mai ales când ești stresată, nu întrebi dacă la rochia aia există modelul fără decolteu, o iei pe aia, că știi că ai sâni apetisanți și gata; păcat totuși că te plictisești repede de ea, iar când ajungi acasă, realizezi că o vei arunca alături de celelalte 500 de lucruri de care te-ai săturat dinainte să le porți măcar o dată. Pentru că … femeie!

Nici măcar nu-mi mai place să joc cărți. Cred că am jucat tot timpul la bluff, oricum ce contează? Mie îmi place să câștig iar tu știi asta. Iar pe tine cred că te-am câștigat – mai contează cum?

Sinceritatea mea e insuportabil de debordantă, iar tu nu poți să înțelegi cum de sunt așa. I really don’t care. Nu știu ce părere ai tu despre bărbați și sincer, nici nu-mi pasă.

Oricum, pretenții mari nu-mi permit să am, sunt îngropat în ale mele capcane pe care mi le-am pus singur de-a lungul timpului – iar acum, am început să le scot, treptat; sunt pe drumul cel bun, zic. Oricum, cea mai mare capcană am fost eu, iar asta ți se aplică de asemenea și ție, scumpo!

Impulsivitatea mea de zodie de pământ încăpățânată și capricioasă nu mă lasă să nu te vreau, total. Dezbrăcată peste mine, îmbrăcată cu cămașa aia albă pe care mi-o șifonezi de câte ori ai ocazia. Ba chiar o să te pun să mi-o speli, alături de incertitudinea ta de a te lăsa într-o cădere abruptă spre brațele mele care sunt acolo jos să te prindă.

N-am avut niciodată răbdare, dar cum niciodată nu trebuie să spui “niciodată”, o să recunosc că am avut. Credeam că nu o am, dar am găsit-o acolo, ascunsă. Era timidă, dar  și-a arătat chipul când credeam că a fugit de mine mâncând pământul – ca orice femeie normală, de altfel.

Cuvintele tale mă mângâie și seacă de fiecare dată când mă f*ți la icre. Mă enervezi, mă exasperezi, ești o copilă inocentă, dar enervantă, care se joacă fără scrupule cu focul, iar eu, prin firea mea idioată, sunt un vulcan care mocnește. Asta nu schimbă nimic – vorbele sunt doar vorbe, tu ești tu, alături de „crave-ul” meu pentru tine.

Da, nu o să-ți permit să exagerezi, să te crizezi, să faci pe nebuna – cum o fac alții. Eu nu sunt “alții” și dacă mă vei compara te voi chinui la nivel psihologic. O să-ți f*t creierii și o să te f*t și pe tine până vei obosi să mai faci asta. Îți place soarele? Soarele arde – dar nu la fel de tare ca mine! Mă voi răzbuna în felul meu meschin că ai avut curaj să mă compari cu UN altul.

Cred că poate am fost prea dur. Nu mă înțelege greșit, îți permit să faci ce vrei tu, dar nu vei obține nimic mai mult decât un sex pasional, pe care îl vrei oricum – de fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că de asta te și manifești așa de cele mai multe ori:

Vrei p**ă! – și ti-e rușine să recunoști.

Timpul m-a învățat să îmi controlez posesivitatea, sau poate m-am maturizat? Pe dracu’, sunt un copil; până și eu știu asta. Insă, nu mai îmi pasă așa de tare că ești cu UN el, atâta timp cât te gândești la mine când e în tine – ești a mea. Tu vrei atenție, am știut asta din prima secundă, însă eu încă am multe de făcut cu mine ca să pot să ți-o ofer tot timpul. Eu te vreau, fără tine intru în sevraj,  hai să ajungem la un compromis.

Nu-mi scoate ochii cu el, sau cu ce ai tu în cap cum că eu îți vreau ție un rău absolut,că nu vreau să fii fericită! Poți să i-o și sugi din punctul meu de vedere când citești asta. Nu am vrut nimic niciodată de la tine, poate doar trupul tău și prezența. Nu mă interesează ce faci tu în timpul tău liber, atâta timp cât ești a mea când am eu nevoie de tine. Știu că și tu ai nevoie de mine – altfel nu m-ai căuta crizată de fiecare dată.

In viziunea mea, eu tot timpul am știut să ascult, tu n-ai știut să mă exploatezi!

 

Cărțile au fost fold-ate de mult,

/Alex B.


Relații toxice

11889587_1063461600331833_4712178970057841718_n

Photo: Ciprian Strugariu

Model: Raluca Andreea Porumbacu

Suntem blocați, legați, hipnotizați, retardați emoțional. Toți avem deja avem un bagaj de căcat cumulat din experiențele anterioare, pe care îl târâm fericiți după noi o viață.

Ai avut o relație inocentă, oarecum normală, o primă iubire reală subiectivă. Subliniez „ai avut” – perfect compus – o acțiune trecută și terminată. Ai avut una, două, cinsprezece relații sexuale, sentimentale, personale, intime. De fiecare dată s-a întâmplat la fel: ai crezut că nu vei mai fii singură – niciodată nu ai fost singură oricum, că te va înțelege, te va iubi, dori, f**e bine – atât mintea cât și trupul tău. Apoi s-a terminat. Punct.

Din acest moment ești o nenorocită răzbunătoare care vrea atenție. Care se va aranja mai mult, va ieși mai mult, va flirta mai mult, se va machia mai mult, bea mai mult -știi doar că vinul roșu este ambrozia ta. Vei plânge mai mult, face sex mai mult. Vei exagera!

Vei disimula, vei distruge, vei dezamăgi, vei înșela. Nu vei mai dori decât one night stand-uri.

De ce? Pentru că ai nevoie de sex. Sex fără obligații, sex fără el, sex cu alții care seamănă cu el, sex cu necunoscuți. Vrei să se regăsească în ceilalți și să îi rănești. L-ai răni pe el, dar ți-e frică să te vezi cu el pentru că l-ai iubit și ești distrusă pe dinauntru.  Inima ta e un ghem pe care l-a mâncat pisica – lipicios, scârbos și plin de salivă.

Cum ai ajuns aici?

Realizezi când iubești când nu mai gândești. Toate acțiunile tale sunt mânate de o inconștiență deplină. Nu mai asculți de nimeni. Îl vezi doar pe el, vrei să stai cu el. să-l auzi, să-l atingi, să-l sufoci, să-i arăți că îl vrei. Îl vrei în tine, îl vrei peste tine, sub tine, în tine. Ți-ai dat zidurile și ai sărit cu capul înainte. Înainte spre un ceva minunat.

Ce ai de făcut acum?

Nimic, ieși, distrează-te, cunoaște, fii cum vrei tu să fii. Fii o cu*vă, fii o doamnă, fii totul. Muncește, citește, mergi la sală, mergi la mare, mergi la munte, învață, fă sex mult, fă puțin, fă deloc, fă singură. Fă ce vrei, doar fă ceva!

Nu mai fii prinsă în trecut, fii singură, apoi fii cu cineva, apoi rănește-l, apoi iubește-l. Nimic nu are sens oricum. Trecutul e trecut. E dureros, e frumos, e al tău. Acceptă-l and move on!

Crede-mă. Vei iubi din nou. Te va iubi cineva din nou, tu la fel. Probabil nu va dura la infinit. Și ce? Iubirea cică nu durează decât trei ani.  Știu, să mănânce rahat ăla care a scris asta, dar cam avea dreptate.

De ce nu ești fericită? Chit că s-a terminat prost, pe tine te-a făcut fericită până s-a dovedit a fi un handicapat. Era idiotul tău măcar. Și al tău…

Până la urmă ce contează de fapt, că te-a înșelat, că te-a mințit, că te-ai deschis, că ai crezut că e diferit?

Al tău idiot care are impresia că le știe pe toate și că psihologii o sug,

Alex B.


Te urăsc

 

13443263_1223730797673142_6473953312495947669_o

„What you’ll see is the worst me
Not the last of my kind.” 

Credits: Andrei Runcanu

Am intrat random în vorbă. De fapt tu m-ai abordat, culmea. Întotdeauna am urât femeile care refuză să se bage în seamă atunci când le place de cineva. Am schimbat câteva nimicuri din politețe, te-am luat tare. Te-am întrebat scurt:

 

„Cine ești și ce vrei de la viața mea?” Probabil dacă nu făceam asta, eram doar încă un add pe facebook, un idiot fără substanță, un nimeni virtual fără pic de realitate concludentă.

 

Te-am blamat apoi, te-am blamat tot timpul. M-ai enervat, m-ai scos din sărite cu postările tale nebunești feministe, în care despici capete. În care tu ești femeia fatală contemporană: sigură pe ea, deschisă cu sexualitatea ei, cu viața ei. Pur și simplu nu-ți pasă. Parcă doar plutești, tu!

Ceilalți sunt băieți buni cred, cred că te vor doar pentru sex și până la urmă de ce i-am blama? Arăți bine. Mi-ai spus ceva interesant cum că nu poți avea o relație tocmai pentru că te afișezi așa, iar lumea e geloasă, invidioasă, dură.

Eu te vreau doar a mea și mă cac pe lume. Da, sunt egoist. Da, te vreau, pentru că mă exciți, dar te vreau mai ales pentru că mă frapează mintea ta de femeie distrusă într-o mie de bucăți mici care nu se pot reîntregi.

În ciuda aparențelor tale de divă frivolă, ți-am găsit un bun simt și o putere de percepție și înțelegere a situațiilor penibile în care ne aflăm, noi doi mai ales.

Nu-mi răspunzi decât când ai tu chef și atunci o faci ca să mă cerți, să mă testezi.

„Alexandru, nu mai fii insistent! O să mă pierzi.” – Te urăsc! Nu-mi spui TU MIE ce să fac! – spune copilul din mine de fiecare dată.

Te urăsc că nu mă vrei.

Știu că îl ai pe el alături, pe care îl iubești. Îl iubești ca o proastă, deși nu te satisface. Mă dorești enorm de fapt. Vrei să sari pe mine să mă dezbraci, ai vrut din prima secundă, dar te-ai abținut. Foarte bine. Oricum nu ți-o trăgeam de la prima întâlnire.

Ți-e frică să mă iubești. Sunt bun doar ca amant și tu știi asta. Eu cred că există și amanți mai puțin egoiști decât mine, iubiți mai înțelegători, soți mai fideli…

Ba nu, sunt cel mai bun. Sau oricum, sunt cel mai bun pentru TINE în momentul actual. 

Ești superbă, mă dorești, te doresc, vreau să intru în tine. Vreau să te sărut, să te gust, să te iubesc.

Te urăsc! Mă puteai avea acolo, pe banca aia din fața facultății. Puteai să fii a mea. Puteai să nu le mai răspunzi deloc celor 2000 de fani care salivează la pozele tale nud și să ai ceva REAL.

Nu garantez că te voi dori la infinit. Momentan simt că m-aș putea îndrăgosti ușor de tine. Dar nu o voi face. Te urăsc prea tare! Eu nu sunt locul doi.

Nu mă f*t cu nimeni doar ca să mă f*t. Nu doar ca să nu mai fii tu frustrată, apoi să te întorci la el din nou.

Fii liberă, fii singură. Ia o pauză de la el, de la ei, de la NOI. – o să vezi, dacă respiri un pic…că sunt doar eu.

 

Hai pa!
/Alex B.

 

 

„Well they thought they were made for each other
One thinking of one another
Never thinking just for one second
She would take a different attraction
I can’t go on without you
I can’t go on, won’t go on, living on, without you
Where was I supposed to wait for you sweetheart?
And hide away the shame
Yes I keep it all inside, all the thought that cross my mind
I do all the things I regret and we don’t want that
We don’t want that…”

 

KaIeo – Can’t Go On Without You  
Released: 10 June 2016, ℗ 2016 Elektra/Atlantic Records

 

 


Miroase a dragoste, dar de fapt e un …

SMELL

You smell like love.

Ne imaginăm alături de un ideal de frumusețe intelectuală, fizică, bifăm pe liste interminabile: defecte, calități, aptitudini, potențial.

Ne imaginăm pe dracu’.

Trebuie să luptăm pentru orice, pentru carieră, pentru prieteni, familie, sex, relații, singurătate. Viața e o alergare constantă către agonie sau extaz.

Am câteva exemple concrete care m-au lovit grav cu un topor peste ceafă.

Acum două zile, am vorbit cu o tipă foarte mișto, pe plajă, care și-a pus prosopul, strategic sau nu, fix lângă gașca noastră.

Inițial timidă, noi – nu chiar țărani, am început să discutăm. Chiar cred că m-a displăcut teribil – mult prea vorbăreț, eram oricum vizibil atras de ea, iar ea culmea, era flirty, sau poate așa mi s-a părut mie.

Arăta bine. Avea un fund apetinsant, sâni mici, perfecți pentru palmele mele obsedate după pielea ei proaspăt epilată.

Unde voiam să ajung a fost faptul că, inițial, nu știam cum să o citesc. Părea prea ok pentru o tipă singură, la plajă. Am aflat apoi că își dă licența, că lucrează, că e voluntară la o asociație care sprijină copiii ce suferă de autism – eu fiind autistul aici, pentru că am folosit replica mea cotidiană, imatură, tâmpită, ordinară: „nu mă băga în seamă, sunt un autist”, iar ea a spus simplu, serioasă și culmea…ne-jignită: „Nu cred că ești…”.

A intrat într-un joc mișto de cuvinte, m-a impresionat teribil, era o tipă comunicativă, citită, SPONTANĂ, care nu a spus NU unui flirt nevinovat. Aș fi vrut să stau cu ea pe plajă toată noaptea, să o țin în brațe și să ne uităm la stele.

După ce că a flirtat în cel mai feminin, finuț mod posibil, m-a și intimidat, spunându-mi că ea va lucra în Marină, pe navă, în domeniul telecomunicațiilor. Clar părea o femeie care știe să aibă un bărbat la degetul mic, deșteaptă, inteligentă, frumoasă și mai mult decât atât, să binedispună, să fie plăcută, să deschidă camera când pășește – sau poate doar disimula bine.

Să spună, „să-mi bag p**a”, și totuși să nu fie vulgară.

Te zdrobea cu un pumn de inocență feminină în față, de un râs frumos, de un păr pe care și l-a lăsat în jos, ce îmi făcea privirea să-mi coboare la fundul ăla pe care mi-l arăta cu nerușinare.

Nu am plecat dezamăgit, nu am vrut să insist, nu i-am luat nici măcar numărul de telefon. Era o străină. Era o tipă care merita luată acasă.

Mi-a zis cineva, care e un pic mai tânără decât mine, că este cu cineva de două ori mai în vârstă decât ea, pentru că … atenție la ASTA că mi-a dat mindfuck:

„Am destule probleme eu cu mine, am conștientizat că dacă aș fi cu cineva ca mine, ca tine, ar fi fost prea multe probleme de suportat. Îmi ajung ale mele; el nu are probleme de-astea. El e chill…”

– un motiv așa copilăros, de sincer dar și culmea, foarte valid.

Întotdeuna m-au fascinat femeile după 25 de ani, poate chiar după 28-30, de ce?

Pentru că, în mintea mea, deja au avut partea lor de aventură.

Acum s-au schimbat? Nu, dar măcar știu ce le place și ce nu. Nu își pierd vremea cu un puști prost care nu știe să tragă la (mă scuzați)…la poartă, care nu știe să vorbească, să aibă maniere, să fie citit, interesant, interesat, distant – în niciun caz DISPERAT după atenție, dependent de alții, spontan. Adică, un bărbat.

Iar ca să închei într-un mod complet adorabil, îmi vine să mă rad în cap și să zic tuturor:

„Eu îmi bag p**a în lume și v-o fac cadou!” 


Toate’s la fel

c6701994-d3c4-44e3-a297-ac2dc65ffb67

„Toate-s la fel…”

Avea un hip-hopper român o melodie, „Toate’s la fel”, penibil și el și melodia asta de toată jena, însă…cred că avea mare dreptate.

Short story-long: Am cunoscut o tipă pe o rețea de socializare. Tipa, foarte ok, foarte mișto, Studentă anul 1 la o facultate de prestigiu, cu 10 pe linie – primul gând care mi-a trecut prin minte – „Nu e o proastă, arată și bine…” Am început să discutăm.

Irvin D. Yalom (doctor in psihiatrie şi autor), a spus ceva interesant în „Minciuni pe canapea”, faptul că terapia prin sinceritate este cea mai de succes, mai ales în câștigarea încrederii pacientului. Relaţia pacient-psihiatru ar trebui în mod idealistic să se bazeze pe sinceritate şi transparenţă. Când psihiatrul se retrage din acest transfer de încredere de la dependență la el însuși? Care este limita etică până unde poți să întinzi coarda?

Deci abordarea mea a fost următoarea: sunt un tip singur, am job, vreau să mă mut singur că nu mi se mai pare ok să stau cu părinții la 25 de ani, doresc o relație, dar am avut una de rahat care mi-a lăsat un gust amar și mi-e foarte greu să mă mai deschid și am trust issues, întrucât am dat foarte multe și am impresia că nu am fost apreciat deloc ( + alte frustrări și lamentări). Aș dori să mă distrez, dar nu prea sunt genul. Sunt pretențios, dificil. Plus că am impresia că sexul atrage după el și sentimente.

Apoi am vorbit, zilnic…3-4-10-12-16 ore din 24. M-am atașat de copilăria ei, de vocea ei, ochii ei, de inoceța, încăpățânarea, fascinația ei față de mine.După câteva zile am vrut să ne cunoaștem. Am aflat că are prieten de 4 ani, un EL. Apoi i-am spus să mă lase în pace – nu a vrut, să își repare relația, întrucât a zis că e iubită și îl iubește la rândul ei. În altă zi mi-a dezvăluit că nu îl mai iubește, apoi că îl iubește, că mă iubește, etc – acum îmi vine să vomit. I-am demontat toate temerile și i-am spus că îi sunt alături și că nu o presez.

Dimineață m-am umplut de draci. De ce? Pentru că ea e o femeie nebună! Toate sunt nebune cred….și da, sunt un copil autist care nu mai are cu cine să se joace, să flirteze, să fie răsfățat. Mă doare în p..ă! Unde sunt compromisurile?

Toate vor bărbatul puternic care știe ce vrea de la viață, de la ele, care luptă pentru toate. Problema majoră – când dau de el, FUG de rup pământul! Nu sunt în stare să-și asume nimic. Nu se aruncă, joacă la sigur, joacă prost. Viața nu e simplă, nu e nici complicată. E cum e. E doar una, însă.

Care e concluzia? M-a prostit o puștoaică, care nu știe ce vrea – că na, asta e condiția ei de femeie necoaptă. Ea are nevoie de „n-x” relații, de „n” parteneri, „n+1” experiențe, ca într-un final să fie cu cineva de care să tragă cu dinții.

Ieri a fost ziua ei. Am vrut să o văd, să stau cu ea, mă voia, spunea că mă iubește. I-am spus să ne vedem 5 minute măcar, să îi dau un cadou simbolic, eventual să îi urez o zi frumoasă. A spus că nu poate, era cu EL. Apoi nu am mai zis nimic, ea nici atât.

Răspunsul ei a la 1 noaptea: „Am fost pe afară, m-am văzut cu altcineva, îmi pare rău.” […] „Am ieșit cu un turc pe care îl știam de 2 ani, nu am mai vorbit cu el de 6 luni. A spus că vrea să mă vadă 5 minute. Ne-am văzut, m-a luat cu mașina. Avea mașină mișto, el era șarmant. Mi-am tras-o cu el, cred că îl iubesc. A zis că sunt superbă și că vrea să mă ia de nevastă. Nu te mai vreau nici pe TINE, nici pe EL…o să te sun după examen.”

Am fost un țigan, am înjurat, am țipat. Am distrus orice șansă de a avea ceva cu EA. Eu nu voi fi nici locul 2, nici locul 3. A mințit. Sinceritatea a dat greș lamentabil. De ce să mai fim sinceri?

Acum sunt calm. A meritat?

Nevrotic și obosit,

/Alex B.

 

 


Ce vor bărbații?

13339607_1218129048233317_3687053281205730244_n

Model: M.V.

Lady of the Palace by Hani Qanadilo
MUA: Denise Iosca
Dress: Female Boutique
Mother Agency: Rue des Modeles

Clar e o întrebare pe care femeile și-o pun foarte des. Cum și reciproca e valabilă, dar mi-ar sări toate feministele în cap dac-aș scrie ce-și doresc femeile, având în vedere că 90 % din ele – nu știu ce vor.

Spre surprinderea mea, există și femei care știu ce vor, dar sunt atât de rare și de obicei nu se afișează cum sunt cu adevărat, pentru că și-au ridicat ziduri de protecție și afișează o mască constantă. Mecanism de auto-apărare, desigur.

Inițial vulgară, apoi arogană, într-un final e o femeie mișto de care te-ai putea îndrăgosti cândva. Viața oricum nu o să iasă cum vrei tu, doar îți urmează (s)cursul.

E ok, toți cred că vrem același lucruri de fapt, doar că în altă ordine probabil. Sau, hai să ies din clișeul ăsta. Eu știu ce vreau, o să fie destul de subiectiv. Alții poate vor complet altceva. „Alții” sunt niște idioți. Să o sugă.

Ce-mi doresc eu de la o femeie?

Nu-mi doresc nimic, dar îmi doresc TOTUL. Cred că în primul rând, vreau să nu cedeze la avansurile mele în primă fază. Așa mă va menține sharp și nu m-aș plictisi de ea. Ar trebui să știe cât să-mi dea cu jet astfel încât să nu mă enerveze, să mi se bage pe sub piele, să mă lase tot timpul să vreau mai mult, dar să știe că răbdarea mea e limitată și că o aștept de o viață. Nu mai are rost să aștept. Timpul costă bani.

Vreau o femeie conștientă de faptul că e superbă, că e dorită, admirată și că țoți vor să o fută. Cu toate astea, ea alunecă printre degetele lor și se așează lin pe degetele mele, care o așteaptă cu dorință. Are deplină încredere în mine – prezumția de nevinovăție ar trebui dată tot timpul în primă fază, pentru că oricum nu am de ce să o mint – mi-aș face mie rău dacă m-aș minți pe mine sau pe restul. Eu sunt ce sunt și nu mi-e rușine cu asta.

Știu din proprie experiență că oamenii nu se schimbă. Însă nu trebuie să se schimbe. E doar o înșiruire de priorități, iar eu vreau să fac parte din TOP 3, hai poate 2. Aș înțelege dacă vrea să fie ea pe locul 1.

O femeie spontană, veselă dar tristă, energică, care ascunde multe regrete și cu toate astea ține capul SUS. Are prieteni, are „fani”, are amanți, are prieteni, are carieră. Are totul, dar de fapt nu are nimic.

Dragi „băieți”: Dacă ea ține capul sus, singura ta armă de bărbat e să STAI DREPT! Dacă am învățat ceva de la tata e că niciodată, NICIODATĂ nu trebuie să te ascunzi de greu. „Stai drept și dă cu ei de pereți!” – se aplică peste tot.

Nu înțeleg de ce femeile în primă fază sunt mironosițe. Toți vrem sex. Noi, voi, ei, ele. Voi, mai mult ca noi din punctul meu de vedere, doar că nu merită oricine să v-o tragă.

[…]

Vreau să fie curvă în pat, dar doamnă în societate, să îi placă sexul și să mă vrea pe MINE. MULT. În toate pozițiile.

Să fie inocentă, dar perversă,gânditoare, dar fericită. Să îți folosească armele doar când tebuie, nu să profite zilnic de ele – atunci nu ar mai avea farmec.

Vreau să fie sinceră și clară, să mă vrea înauntru. Să se excite doar când mă vede că trag din țigară. Așa aș trage și în ea. Cu aceeași pasiune, dorință, ardoare. Vreau să o dezmierd, să o sărut, să o gust. Să îi simt aroma, dulceața, savoarea.

Să se lase purtată de VAL. SĂ SARĂ! Totul e riscant…dar câteaodată mai trebuie să și sărim.

 

Va urma – nu pentru că nu am ce să scriu, ci pentru că statistic vorbind, cititorii de bloguri au atenția distributivă a unei muște.

 

Mereu același,

Alex B.


Pierdut în tine

Quotefancy-45755-3840x2160

„Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.”  – E.H.

 – “Let’s raise a glass or two!

To all the things I’ve lost on you, baby are they lost on you?

Just that you could cut me loose after everything I’ve lost on you.

Is that lost on you?”  – 

LP – Lost on You – Single

Bună dimineața, vodka taie greața. M-am trezit cu băieții ăștia cântând un live session, iar eu, hater fiind…m-au uns pe suflet! S-a cam potrivit bine cu mixed feelings-urile mele de căcat pe care pe urăsc. Voi scrie în timp ce melodia asta se loop-uiește în căștile mele și implicit în gândurile mele bolnave, puerile, necoapte.

Acum să mă întorc către lamentările mele cotidiene. Am impresia că pur și simplu unele lucruri nu vor merge niciodată. Iubirea nu e îndeajuns. Dorința nu e destul, implicarea nu e destul, scânteia nu e destul. Avem totul și de fapt nu avem nimic. Avem nevoie de atât de puțin ca să fim fericiți ( noi bărbații ) încât mă bufnește râsul. Sunteți niște idioate! Vă complexați că aveți curul mare, tâțe mici, ba sunteți prea slabe, ba prea grase, ba prea nebune, ba prea geloase, îngâmfate, arogante, nesigure, dure, dependente. Sunteți perfecte în ochii celorlalți. Nu le poți avea chiar pe toate. Și ce?!

Avem nevoie de juma de oră de vorbă cu TINE. Să ieși în … mea la un suc,cafea,ceai,gumă de șters, la orice. E irelevant și cât stai și ce zici și ce faci, ce gândești. Fii TU! Sigură pe tine, jucăușă, timidă, complexată, distrusă, distrată, oricum. Trebuie doar să fii acolo. Nimic mai mult. Fii prezentă. Nu sta pe telefon, nu sta cu gândul la el, poate el e un nimic. Trăiește, respiră, învață, fii deschisă…la minte. Avem nevoie de un zâmbet doar, de o vorbă, de un flirt, de o atenție. Suntem niște copii autiști care ne prefacem că nu știm ce vrem. Vrem atenție la fel ca voi, vrem să ne deschidem, poate unii mai puțin decât alții.

Întrebarea femeilor e ce-și doresc bărbații. Nu vor nimic idioții, NIMIC, pe VOI doar! Vă vor curve, vă vor doamne. Vor să vă prezinte părinților în timp ce mâna le alunecă peste coapsa ta, vor să te fută în dormitorul copilăriei, în lift, în mașină, pe plajă, la cinema, vor să te prezinte prietenilor ( asta dacă nu ești proastă și enervantă ), vor să primească apreciere. Nici măcar nu vor să fie atotștiutori. Suntem conștienți de puterea vostră. De faptul că sunteți confuze. Nu ne PASĂ SINCER. Noi vrem doar să fiți acolo, în p**a mea.

Nici măcar nu știm dacă vrem o relație serioasă sau nu. Asta depinde doar de tine și cum faci lucrurile să graviteze. Femeia are totul, are bomboane, are strălucire, are feromoni. Bărbatul e vânător. Va căuta să TE prindă. Să te vrea, să te cunoască, să vorbească, să-ți intre pe sub piele, pentru că suntem niște nenorociți.

Nu știi ce vrei? Nu-i nimic, poți să NU vrei NIMIC. Doar fii acolo. Nu te presează nici dracu’. Tu iei deciziile care contează. Noi doar acționăm. De aceea bărbații și-o încearcă. De multe ori, ei sunt maneliști, inculți, tâmpiți, nemanierați și voi, cel puțin dacă sunteți o femeie decentă, veți atrage priviri – și voi știți asta, sunteți un fel de pedofili care strigă în gura mare, am BOMBOANE. Nu ne putem abține. Cu toate astea, pe lângă ăia un milion de retardați, mai există și persoane OK. Cu experiență de viață care nu se vor uita după voi doar pentru…bomboane.

„Touch the rainbow, taste the rainbow.” – Sugeți-o pentru că realizați ce putere aveți și nu vă asumați niciun risc.

V-am pupat, pa. Îmi cuge calmitatea prin vene. Toată lumea are dreptul să fie fericit. Nu fiți handicapați, fiți oameni! Vorba celei mai enervante persoane din showbiz: „Bună să vă fie inima.” – iuliavânturmori!

#haștaglahaștag,

/Alex B.

 


Labirint de sentimente

giphy

Labirint de sentimente

Suntem ca ANTENA 1 – Mereu aproape ( de ceva, atât de aproape … și totuși nu prea).

Mereu aproape să de îndrăgostim, mereu aproape să iubim, mereu aproape să fim mai buni, mai umani.

Aproape simțim, aproape trăim, aproape ne regăsim, aproape ne deschidem. Totuși ceva ne trage înapoi în același rahat – dorința a ceea ce nu poți avea, mărul interzis, noutatea, firea asta umană complex de simplă –  iar tu știi că e căcat și REFUZI să ieși din el. E zilnic în tine, iar tu mă vrei pe MINE.

De fapt nu știm nimic decât să supraviețuim. E singurul instinct care primează. Suntem comozi, stăm așa ca niște handiapați, reci, goi. Ne mințim zilnic pe noi și pe cei din jur.

Suntem comozi, stăm așa?! NU! Nu voi sta așa! Suge-o, TU, pentru că stai așa!

Ne găsim scuze infantile: nici măcar nu te-am iubit, nici măcar nu mă vrei. Ba da! Te vreau, dar nu te mai aștept. Nu mai am răbdare, nu văd rostul, doar tu il vezi. Eu te vreau de ieri, azi e prea târziu, ieri mi-ai lipsit. Enorm. Astăzi m-am obișnuit cu ideea deja, ideea cum că e un vis prea frumos să fie adevărat.

O femeie își dă seama dacă te vrea din primele 5 secunde. Restul sunt cordialități. Iar tu mă vrei, doar că nu o recunoști, nici măcar ție .

Relațiile sunt ca niște replici de Obor – fidele dar fake URI.

Toate relațiile sunt o lupta continua cu tine însuți , cu toti demonii tăi, dar și cu ai ei…BONUS.

Sau nu, pe lângă marea asta de căcat este și faptul că ești femeie. Doar atât. Ești o femeie frumoasă, curtată, care e îndeajuns să iasă din casă ca să fie cu cineva. Nu faceți nimic! Stați ca niște proaste confuze și așteptați să fiți fericite. Fericirea e o stare, ți-o creezi singur. E un sentiment, e o nebunie, e o luptă interioară. Fericirea stă bine pe mine, pe tine…

NU! Alegi singură să fii mizerabilă, comodă, confuză, îl alegi pe el în detrimentul meu, când eu pot să-ți ofer totul.

Eu sunt fericit cu mine. Și știu ce vreau. Te vreau toată, lasă-mă să fac ce vreau. Merit ceva mai bun decât niște crize zilnice. Merităm să fim fericiți, separat dacă nu putem împreună.

Am vrut să fim: Mereu aproape! Dar „mereu” e prea mult de digerat pentru tine.

Te pup, pa-pa.

/ Alex B.

„Atâtea culori, are sufletul tău uneori […]

Atâtea întrebări, râmâi sau dispari pâna-n zori

Spune-mi că simți și tu magia dintre noi, 

Știi, unul plus unu’ fac doi!” 

 – Melodie prea penibilă și prea comercială, dar mișto de la: Narcotic Sound and Christian D – Labirint de sentimente Mar 2014, CatMusicRomania –

 

Sent from my iPhone


Fericirea stă bine pe tine.

Happiness-Hands1

Mă întrebi deseori ce îmi place la tine și asta mă amuză de fiecare dată. Adevărul este că nu există un răspuns simplu.

Îmi place să cred că te știu îndeajuns de bine încat să îți cunosc stările. Sunt așa de multe, de antitetice, încât m-au scos din sarite de atatea ori – dar bune, rele …  sunt ale tale și îmi plac.

îmi place că știi să mă stimulezi, că poftești la cafeaua mea, că mă curtezi, că îmi ceri confirmare  despre cum să te îmbraci când ieșim în oraș  – culmea este că oricum nu vei asculta ce zic și vei face fix ca tine. Cu toate astea, îmi place că întrebi și ador să te tachinez în privința asta.

E amuzant că … pentru mine oricum ești superbă –  dimineața, cu părul ciufulit, aiurită și agitată. Atunci când te trag peste mine în pat și-ți spun să te calmezi și să mai stai.  Când te pregătești să pleci la muncă, când stai să te aranjezi pe fugă și să arăți ca și cum ai fi dormit o noapte întreagă, chit că am dormit doar 3 ore…restul orelor le-am consumat împreună.

Îmi place să îți surprind sclipirea din privire, ca a unei copile care e gata să își deschidă cadourile de Crăciun.

E foarte frapant; cu toate că mi-ai demonstrat că ești una dintre cele mai puternice femei pe care le cunosc, încăpățânată, fermă și care nu se uită înapoi – mi-ai arătat și cât poți fi de sensibilă și emotivă. Cât de mărinimoasă, idealistă și delicată poți fi.

Mă surprinzi prin nevoia ta de afecțiune, de mine, de noi. În zăpăceala ta cotidiană mă bucur că te pot ține în loc preț de o clipă, să spunem stop și să ne bucurăm de moment … de multe ori am impresia că vom exploda dacă nu facem asta.

Întotdeauna ai fost complicată, dar asta m-a atras tot timpul. Am aflat ulterior că totul se rezumă la simplitate…uneori cred că lucrurile simple sunt cele mai complicate.

Îți stă cel mai bine fericită!  Îmbrăcată cu mine, după partidele noastre de dragoste. Atunci când îți cobori din orgoliu, când râzi, când te simți eliberată. Când „mirosim a dragoste” – iar tu radiezi.

Dar cel mai mult, îmi placi că mă faci fericit.

“Happiness in intelligent people is the rarest thing I know.”  ― Ernest Hemingway