Psihanaliza unui „bărbat” la 30 de ani [draft carte]

Capitolul I – Context

Play this first.

Ascultati, sau nu, alegerea voastră – Andrei Ciobanu a făcut asta când a scris Suge-o Ramona. Iar eu am înțeles de ce.

De 4 ani nu m-am mai atins de acest blog. Blog e mult zis, era forma mea de a-mi așterne psihanaliza pe hârtie. Un mod în care mă înțeleg mai bine și nu mă interesează să ajung la toată lumea. De aceea comentariile vor fi dezactivate în continuare. O să fie mult hate și mult love, dar asumat, într-o oarecare măsură. Vom vedea ce iese.

O sa zic ceva ce voi repeta în nenumărate rânduri („human condition” = în concepția mea, trebuie să comunicăm, să fim sinceri cu noi înșine și cu cei din jur, să verbalizăm idei, evenimente, păreri. Nu putem schimba lumea poate, însă putem contribui la deșteptarea ei. Sunt întrebări retorice la care putem să filozofam, să analizăm, să interpretăm figuri de stil, dar sunt totuși tot un buchet de axiome, de adevăruri ce nu trebuiesc demonstrate.

Mulți filosofi, psihologi, i.e. Freud, Nietzsche, Platon și-au „consumat timpul” scriind despre viață, despre psihic. Pe mulți i-am citit. Oare i-am și înțeles, i-am ascultat, chiar am “citit printre rânduri”?

De ce nu am atins soarele mai devreme? Sau l-am atins și m-am ars? Am avut o relație cu o femeie minunată timp de 3-4 ani – însă cu care nu știam, sau nu voiam sau nu puteam să comunic și poate vice-versa. Dar pe bune, așa idiot să fiu? Așa mult să mă mint pe mine însumi? Blocaj emoțional textbook – ca la carte.

M-am trezit într-o zi și m-am lovit de un zid. Mă gândeam de ceva vreme dacă sunt sigur că mă văd și peste 5 ani cu acea persoană, minunată de altfel. Însă a intervenit întrebarea “dacă” sau sora ei mai mare “de ce?” Dacă era ideală pentru altcineva? Dacă nu era a mea de la bun început ca să o păstrez? Poate am greșit amândoi, poate mai mult eu, dar “at the end of the day”, nu contează. Sincer, Who gives an actual FU*K? Am simțit nevoia să respir. Cine nu vrea să respire?

Veți vedea că am mai încercat să scriu și în trecut și cu toate ca mi-a făcut bine, m-am oprit când am ieșit din depresie, din cauza ei. Datorită. Da! Când eram cu o “ea” – mi-era bine și nu mai aveam inspirație. Una m-a băgat, alta m-a scos! 🙂 #CuiPeCui, nu?

Acum cred că accept trecutul, iar trecutul m-a format ca om. Cu bune, cu rele, [eng.] “the sum of our experiences is called life”. Clișeu? Categoric, dar asta nu îl face mai puțin adevărat. Poate dl. Putin știe răspunsul.

Tata mi-a zis candva că nu trebuie să inventez eu roata și cu toate ca îl auzeam, nu eram pregătit să accept ideea așa pur și simplu. Presiunea societății asupra psihicului unui bărbat este amplă. Procesul de maturizare este complex și uneori imposibil poate. La unii durează toată viața, alții au avut deja episodul acum 10 ani, alții nu au întrebările astea. Fericiți cei ce nu au întrebări cretine despre viața! Iar eu… eu o văd ca un cerc, o sinusoidă, un f(x,y), o sinusoidă, un grafic, o undă care merge în sus și în joc … un blockchain numit “viață”!

La începuturi, mi-era jenă sa scriu despre sentimente, frustrări, manifestări, întrucât imaginea mea despre mine a fost greu conturată de-a lungul timpului la mine în cap și am ținut morțiș să țin capul sus orice ar fi. Taică-miu mi-a zis tot timpul sa tin capul sus și sa ies din orice cerc vicios mă aflu.

„- Ieși din cerc și privește în jurul tău, înțelege, asculta, vezi!” – Bun acuma, eu am înțeles. Și totuși, există un “dar”… n-am înțeles chiar tot.

Tragediile te schimbă dacă nu poți tu singur, nu?Mi-a murit o bunică, o mătușa, ai mei au avut COVID-19 (sau e covid 2020?), despărțirea de partenera de viață, stresul de la job, etc. Având un istoric de stări anxioase în trecut și poate o scurtă depresie obscură ce a avut sămânța în timpul facultății, când am repetat anul 3. Că na, primii 7 ani sunt grei pân-ajungi în anul 3! Exact Re-pe-Tent… EU!

Atunci toți au crezut că am ajuns așa din cauza unei tipe, că sufăr din dragoste ca Mircea Radu sau orice bazaconie. Adevarul este că nu asta era problema mea, ci faptul că nu am fost suficient de bărbat sa domin și să nu mă las afectat de presiunea Electronicii – cea mai groaznică experiență/traumă ce a durat 5 ani – UPB – ETTI – promoția 2015. În ciuda acestui lucru, am încercat ca acest capitol sa nu mă definească ca un om slab de înger. Am foști colegi care încă nu au trecut peste condiția asta din cauza unor experiențe, blocaje, ce nu depind de ei și e prea păcat.

Hai să luăm un pic titlul la puricat. Da, no? Puricii. De ce “bărbat” cu ghilimele? Pentru că nu ești bărbat până nu ai copil? Cine zice asta? Vorbim de sexe, bărbați vs. Femei. Cred că trebuie să îți asumi postura asta la cel mai înalt nivel, de idealizare subiectivă, la care tu, ca bărbat trebuie sa tinzi asimptotic.

Am încercat sa înțeleg și toate deciziile luate de mine până acum și cum m-au dus ele din punctul A în punctul B my whole life, și nu vreau să sune și mai arogant decât e cazul, dar I can finally spot the bigger picture, now, at almost 30 yo. M-a ajutat foarte mult în sensul asta, o „necunoscută” de 34 de ani, ansolventă de Psihologie, programatoare “front-end” o femeie, un ideal nebun, care la fel de brusc cum a intrat în viața mea și mi-a promis că nu dispare, că mă acceptă, că pot fi eu și pot face orice. Îmi promisese că ea e acolo, că mă acceptă oricum ar fi si mă place ca om. Însă a dispărut ca o nălucă oricum și dusă a fost. #duso.

Concluzie? În viață tot timpul ești singur. Ne naștem și murim singuri, dar e ok! Viața e frumoasă, dar trece. :)) Poate vei ajunge sa nu te mai blamezi, ca un Pepsi nervos, pe tine și pe restul și că acțiunile au consecințe pe care trebuie sa ți le asumi – și asumă-ți tot și nu blama pe nimeni. Fii happy și oferă și dacă manifești good, you will receive good. Tipa asta mi-a zis de Sadguru, am discutat despre Dumne-zei, despre Allah vs. Buddha, (higher power, credință) – un părinte spiritual pentru ea – pentru mine Ea a fost un părinte spiritual și mi-a deschis ochii. Sigur, sigur. Îți mulțumesc frumos, ți-am mai zis că dacă noi doi, de mâine nu mai vorbim, mi-ai oferit mai mult decât alinare și acceptare a mea cu mine, poate pentru ca am fost bărbat și te-am vrut, „human condition” – nu aș fi putut vreodată sa mă deschid unui psiholog, cum de altfel am încercat prin facultate. Sau nu era vorba de acceptare, ci de faptul că am fost „forțat” (din dragoste de altfel, pentru binele meu) – dar l-am îndepărtat și „l-am pus la punct” din primele momente. Dima cred ca se numea – și am reacționat dur și nu îmi pare rău, dar cred că era un om bun. Nici el nu era obligat sa fie acolo, cum nici eu de altfel. Totuși eu am vibrat cu TINE, humanly speaking. Iar am trecut din persoana a 3-a a naratorului la persoana întâi.

Referitor la sexul prost, dar tare, la bărbați, e ca la interviu. Trebuie să te afișezi politically corect, să fii tu, dar nu chiar tu, să ai imaginea bună pe care o doresc Ei. Să fii răbdător, „confident”, dar nu prea, arogant, dar nu prea. Sa fii bărbat puternic, dar nu prea puternic că atunci ești arogant. Să fii deștept, citit, devreme acasă, cu abdomen de Adonis și gândire de 40 de ani, cu toate ca tu ai 20. De aici și capitolul 1.

Diferența dintre bărbați și femei este că femeile, de obicei, nu pot avea o relație sexuală cu un bărbat dacă nu îl cunosc înainte – întâi minte, heart and soul, apoi îți vor oferi, după caz, trupul cu o fundă, iar noi, bărbații, niște primate idioate, dar tot oameni cu nevoie de validare și de atenție. Noi gândim întâi cu p**a, apoi ne îndrăgostim – de aici și clișeul, „Nu te îndrăgosti, prostule!”, după primul contact sexual începi sa dezvolți sentimente și closeness. Sigur, fiecare persoana nu funcționează exact ca „la carte” și fiecare reacționăm în funcție de context. Poate fi și invers. Există și femei cu mentalitate, energie masculină, nu? Clar voi scrie un capitol despre „feminismul” prost interpretat de multe femei. Eu iubesc femeile ca ideal feminin, dar unele sunt efectiv exagerate, apreciați ca nu zic nebune. De menționat ar fi și energia feminină la bărbați, dar mai avem timp încă. Avem timp pentru toate.

Până acum am creat contextul efemer. Voi încerca sa demonstrez, ca în liceu (CNSS – promoția 2010) după ipoteza, concluzie, și demonstrație (inspirat de prof. Universitar Marian Andronache – geniu – CNSS, Gabriel Săndoiu – filosof, psiholog, om, intelectual, CNSS; au rămas „pă” tărtăcuță, vorba aia.

O să spuneți că vai, de ce “copiii” din ziua de azi nu se mai văd față în față. E un răspuns foarte simplu în era digitalizării, noi așa am crescut, așa interacționăm prin prisma societății în care ne-am maturizat. This is the new real deal. This is our reality. Sigur, ne place să interacționăm și față-n față, dar imaginea creată de noi în online este idealul nostru asupra noastră. Cum ne afișăm și cum dorim să fim văzuți, unde aspirăm (cu aspiratorul) și unde dorim sa ajungem. Și totuși, unde vreau să ajung cu asta? Mai sus!

Chapter 2: Interviul dintre un bărbat și o femeie.

Dialogul incipient între o femeie și un bărbat se poate rezuma, compara, trasa cu motiv de pamflet, cu un interviu.

De ce zic asta? Să zicem că ai avut „noroc” în viață și ai făcut tot timpul ceea ce trebuie, ca să „nu mori” de foame. Tata, când eram mic mi-a zis așa: „uite, ii vezi pe ăștia care spală parbrize la Obor? Înveți carte sau ajungi ca ei.” Prin urmare am făcut ce trebuie nu ce voiam, voiam sa fac Conservator, Jurnalism, filozofie, psihologie, actorie, cinematografie, orice pe partea creativa. (Pasiunea de a comunica a răsărit încă de prin școala generala 307 – prof. Amalia Dumitriu mi-a cultivat asta încă de printr-a 5-a. Era o femeie mișto și dura, dl. profesor Victor Lișman din CNSS – cel mai calm om pe care l-am întâlnit).

Ești bun în ceea ce faci? Poate. Vrei mai mult?meh… poate. Te iubești pe tine în zona de confort? Asta înseamnă plafonare, în antiteză cu dezvoltarea personală. Nu vrei sa mori un anonim, corect?

Prim contact cu HR-ul: like-uri subliminale, pe social media, Tinder matches – swipe left right – ca intr un magazin de dulciuri.

Primul contact cu o femeie e ca un joc angajat- angajator.

[Va urma…]

About Alex Bazilescu

https://www.facebook.com/alexgbazilescu/ Vezi toate articolele lui Alex Bazilescu

One response to “Psihanaliza unui „bărbat” la 30 de ani [draft carte]

  • Vlad V.

    Frumos domnule Bazilescu, ce sa zic, unele chestii sunt bine spuse acolo (chiar unele dintre experiente le-am trait si eu – pe alea mai nasoale of course), alteori e o un amalgam nebunesc :)), dar per total imi place.
    Poate ne vedem candva in viitorul apropiat (hai maxim 2-3 luni) si poate depanam niste amintiri ca nu am mai vorbit de mult.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: