Introspecții

110

Introspecții

Avem timp.

Suntem la începutul liceului. Acomodare, emoții, oameni noi, lucruri noi, posibilități nelimitate;

Tempo largo;

Trec câțiva ani. Începem să ne cunoaștem pe noi înșine, trăiri noi, suntem tineri și liberi. Toată lumea ne e la picioare. Cafenele, baruri, muzică, țigări, concerte, cultură, cercuri, prietenii, relații. Gustăm fără frică din fructul interzis. Ne îndrăgostim episodic. Plăceri trupești, griji zero, noutate, cunoștere. Oameni care te inspiră și-ți vând speranțe.

Avem timp încă. Mult chiar.

Începutul facultății. Lucrurile par să se schimbe un pic. Lume care nu-ți știe istoria și parcă nu-ți place așa de mult schimbarea. Te târâi prin ea ca un pește pe uscat care nu poate să respire. Eventual îți creezi niște prietenii de aparență sau nu, care parcă nu au la fel de multă substanță ca până atunci. Oricum, oamenii vin și pleacă de obicei.

Timp mai e totuși.

Iubești. Dai totul, atât cât poți. Încerci. Simți. Te arunci cu capul înainte, că nu ai mare lucru de pierdut. Te izbești de incertitudini și de orgolii puternice. Ce loc își au orgoliile într-o relație în care scopul suprem e să-l ridici pe celălat, nu să-l blamezi; să vă dezvoltați împreună? Ești oarecum rănit și nervos, dar mai mult pe tine decât pe restul. Te ridici și o iei de la capăt. Adagio.

Începi să conștientizezi că nu e așa ușor cum scrie prin cărți, că viața e un pic mai complicată decât credeai, dar ai impresia că vei face cumva să o joci cum vrei tu. Realizezi că oamenii nu se mai deschid complet cum era cândva, pentru că și-au luat-o deja, cel puțin o dată.

Încă e timp. Da, no?! Totuși, ești tânăr! Early 20’s. Fuck it!

Deja în capul tău se fac niște conexiuni. Începi să îți modifici unele concepții despre viață. Vrei să devii mai bun, acum nu doar pentru tine, ci și pentru persoanele din viața ta. Începi să fii mai autodidact, citești mai mult, nu mai ești un adolescent care are informațiile de-a gata. Acum știi că e foarte multă informație – era cunoașterii pe dracu’, mayașii cum erau? – și că e foarte important să știi să o filtrezi. Să nu uiți totuși să flirtezi.

Viața de student se termină. Trebuie să te regăsești pe tine, pentru că acum ești pe cont propriu.

Tempo Allegro. Te simți deseori ca și cum ai mai avea 3 zile până la examen.

Ai multe de făcut. Ai impresia că ai „pierdut” timpul până acum. Că ți-ai ocupat prea multe ore, zile, luni, cu lucruri nesemnificative și vrei mai mult. Mai multe de la tine și de la cei din jur.

Întâlnești multe mentalități. Acum faci conexiuni. Sinapsele fac asta pentru tine. Parcă nu mai e așa ușor să vibrezi cu toată lumea. Începi să te cunoști și să știi exact ce vrei. Încep să te agaseze femeile confuze cărora le dădeai o șansă cândva. Rănești la rândul tău, e un cerc vicios, la fel ca tine. Cumva e o lege a compensației, care însă nu te face să te simți mai bine, ci să te sictirești mai tare.

Am citit o părere undeva, cum că femeile se categorisesc în trei mari categorii. Eu plec totuși de la premisa că au fost copile inocente cândva. Voi descrie asta „în stilul meu”:

  1. Femeile care merită: vibrează de la o poștă. Și-au găsit pe cineva de mult și nu vrei să te atingi de ele. Sunt atât de ok, încât nu vrei ca tu, fucked-up de fel, să le strici zenul și le apreciezi pentru ceea ce sunt. Au concepții sănătoase despre viață, despre partener, despre familie, despre iubire. Se dăruiesc cu adevărat în tot ce fac și îți dau speranță că lumea poate fi și bună, caldă, fericită. Cu toate astea, parcă nu te simți demn de ele. Oricum femeile astea sunt deja luate. Dacă reușești vreodată să dai de una când e singură, să te sincronizezi cu ea (să vrea aceleași lucruri de la viață ca și tine în momentul respectiv) și să fie ok cu ea însăși, oarecum ruptă de trecut, să dorească ceva „normal” cu tine, da, fraiere, despre tine e vorba, trage cu dinții de ea, că sunt pe cale de dispariție.
  2. Femeile confuze: aiurite de fel, sunt foarte ușor de confundat cu cele normale, pentru că au o idee de bază la ce este moral și corect, însă cumva, pare-se că nu prea le iese pasența. Vrei cumva să le aduci pe drumul cel bun însă nu sunt sigure de tine decât când e prea târziu și deja ți-au făcut partea de rahaturi de care nu mai poți să treci peste și te-ai enervat; tocmai pentru că încearcă și tot încearcă. Au impresia că sunt neînțelese dar nici măcar ele nu știu ce vor. Vor ceva, asta e clar, dar mai trebuie să le lași vreo 10 ani să cunoască și să diferențieze binele de rău.
  3. Femeile nebune: închistate, privire pierdută, au fost clar marcate de cineva sau mai mulți „cineva”care și-au bătut joc de ele. Nu au avut sprijin de la nimeni, nici măcar de la familie. Au fost cândva confuze, dar sunt vizibil distruse emoțional și nu pot trece peste. Sunt blocate în nebunia lor. Le place sexul, iar în pat se eliberează, însă nebunia revine la fel de repede ca și partida. Mișto de experimentat, însă nu încerca niciodată să repari femeia nebună. Are tot timpul probleme, cu toate că te atrage solitudinea ei, te va mânca de viu pe interior. Nu o poți schimba orice ai face.

Revenind: 25-30’s pentru că – „mai mult nu pot”, vorba unui amic :)) … încă!

Clock’s ticking; simți că trebuie să fii cumva util și apreciat pentru șiroaiele de gânduri pe care le ai și toată lumea tace îndoctrinată; nu mai suporți să pierzi timpul acum. Alegretto.

Trebuie să devii mai bun ca persoană, bun în ceea ce faci. E din ce în ce mai greu să-ți găsești o femeie pe plac. Deja ai standarde ridicate. Treci printr-o perioadă de experiențe dubioase de care nici tu nu ești sigur dacă e ok sau nu faptul că le-ai avut. Bine, orice experiență are o morală – însă nu e „nu mai fac asta niciodată”, ci mai mult „așa clar nu”!

Într-o societate în care femeia puternică vrea un bărbat mai puternic decât ea, eventual să câștige dublu’, ea fiind CEO, – hard to beat that asshole! – se pune cât mai puțin preț pe sentimente. Sunt doar câteva futaiuri de instinct primar, reci și animalice. Nu ne plângem, dar nu au substanță. Ele își pot procura singure orice; mai puțin fericirea.

Flash forward. Am citit un articol despre o femeie care a murit la o vârstă la care eu nu tind să ajung (70’s), dar mi s-a părut foarte mișto biletul pe care l-a lăsat.

Ca să sumarizez. Ea fiind o babă într-un azil, acră, necomunicativă cu privire melancolică, a explicat cine este ea de fapt și că nu voia să fie văzută în prisma a ce e acum, ci a ceea ce a fost cândva. Zicea că e o fată de zece ani, iubită de familie, părinți și frați. O adolescentă care visează la un prinț. O mireasă la 20 care promite iubire veșnică bărbatului ei; o femeie la 30 care îi învață pe copiii ei lecțiile vieții; la 40 copiii sunt mari; la 50, își deschid aripile și pleacă de acasă; la 60 are nepoți. La 70, soțul moare, copiii au copii mari la rândul lor; au uitat de ea și nu îi blamează, au viața lor acum; ea a rămas doar o bătrână într-un azil. Nu mai e nici fetișcană, nici adolescentă cu fluturi în stomac, nici soție, mamă, bunică. A rămas doar o piatră în sufletul ei și nu vrea mila sau compătimirea nimănui.

Ne naștem singuri și murim singuri? – e sau nu un clișeu? Presto.

Cred că asta e frica generală a tuturor. Singurătatea. Dar ea e un caz fericit. Văd cât mai multe persoane la 35-40 de ani care încă nu-și găsesc stabilitatea. Oameni care și-au construit cariera. S-au realizat. Și-au petrecut mare parte din timp cu „cifre”, iar când au tras linie, au realizat că nu banii te fac cu adevărat fericit. Ok, nu spune nimeni să nu ai un trai decent, dar cât ești dispus să sacrifici pentru asta? Primii 30 de ani din viață, 40, 50? Avem oricum altă scară a valorilor.

Chiar nu le putem avea pe toate? Nu putem construi și avea totul? Un moș arogant, împlinit, acrit, plin de bani, care cumpără atenție e de apreciat sau de compătimit?

Eu sunt un copil care visează încă. Și le vreau pe toate.

Tu ai timp, sau atâta poți!? [Tempo Grave.]

Da, e comercială. [ F.A.Q.]

A venit toamna se pare,

Alex B.

 

 

About Alex Bazilescu

https://www.facebook.com/alexgbazilescu/ Vezi toate articolele lui Alex Bazilescu

2 responses to “Introspecții

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: