Fericirea-i un lucru mărunt

14009921_1272174032807116_844181081_n

Fericirea-i un lucru mărunt

Din ce în ce mai greu îmi fac timp să scriu – culmea e că scriu să mă calmez. Când sunt fericit, nu am nevoie de psihanaliză. Pe bune, cine are nevoie de psiholog când e fericit? Ar trebui să fii prea nebun. Și totuși, nu cred că e imposibil.

Unele persoane nu știu să fie fericite. Cred că pur și simplu refuză categoric. Au totul pe tavă. Au bunuri materiale, au bani să trăiască o viață, au casă pe o insulă, au o relație, au un job. Au făcut în viață ce a fost corect – și-au finalizat studiile, s-au angajat pentru a deveni cineva, au tras cu dinții de o relație, apoi au intrat în rutină și s-au pierdut în peisaj. S-au pierdut pe ei, și-au pierdut rostul, s-au plafonat. Au mers pe principiul, hai că merge așa și s-au văzut la 35-45-55 de ani, au privit  înapoi și le-a fost teamă, le-a fost lene, le-a fost imposibil să mai lupte din nou. De obicei regreți când e prea târziu să mai schimbi ceva.

Până la urmă, nu toți facem asta? Nu toți aspirăm la ceva, sau la un tot unitar – armonia între personal și profesional? Nu mulți reușim, dar e gratis să visezi. 

Ok, dar cum e  când viața ta nu mai merge, când rotițele tale nu mai sunt unse, când simți că nu mai ai niciun scop? Ce faci? Probabil da, îți iei un Porsche. Ok, te înțeleg, dar după ce urmează? Probabil cauți altceva? Asta e viața, o căutare continuă de stropi de fericire care apar și dispar până te dezmeticești? Suntem frustrați că nu putem avea ceva, apoi printr-o probabilitate de 1 la un milion găsim acel ceva, iar între timp ne plictisim și dorim altceva? E oarecum trist, dar mult prea palpabil și realistic.

Din punctul meu de vedere, până la urmă poți să-ți bagi în c*r tot ce ai, dacă nu simți nimic, dacă spiritual ești sărac lipit și nu ești „bogat” cu tine. Nimeni nu te va iubi dacă nu te iubești tu, pe tine, în primul rând. Am citit undeva random, nu mai țin minte unde, mă scuzați, cum că modestia este calitatea celor care nu au alte calități. „Sad, but true” – rock on!

Ești foarte trist dacă nu zâmbești ca un idiot când te uiți la ea și te frapează faptul că te-a ales dintr-un colos de personalități, fix pe TINE, fraiere; dacă nu te pierzi ore în șir în ochii ei, fascinat la cum arată nemachiată, naturală, în patul tău, cum arată cu cămașa ta, cum îi bate soarele pe față și o trezește, cum îți zâmbește uitându-se la tine cu niște ochi mari și sclipitori; cum radiază de fericire când sunteți “în doi”.

Deci, ce rost are să ai totul, dar nimic?

Eu nu credeam că există o persoană cu care pur și simplu – merge! Pot spune că am tras cu dinții de niște imagini idealizate a unor persoanaje episodice, care s-au dovedit a nu fi într-un final, ceea ce doream. 

Poate e la început și atunci totul e frumos; poate uiți începuturile frumoase de mult apuse – dar oricum ar fi, trăim în prezent!  Și culmea, am aflat că există și o nebunie normalizată.

Sunt atâtea femei care nu știu să trăiască în prezent, trăiesc încă în trecut, trăiesc în basme; trăiesc singure, sau din contră, trăiesc cu un miliard de speranțe deșarte cum că un nou el este acela. 

De fapt nu este, iar ele sunt conștiente de asta. Problema nu este la restul, ci la ele. Nu s-au împăcat cu ele, nu au avut timp să se descopere, nu au vrut compromisuri, și-au găsit scuze, acuze, s-au crizat, etc. De aceea probabil unele femei găsesc nod în papură la orice aberație, vor să te testeze la infinit, vor să joace la sigur, vor să te f*tă la icre, să te sece, vor să-ți cunoască tot arborele genealogic înainte de a sări cu capul înainte. 

Pe bune, cui îi place să joace la sigur? Dacă joci la ruletă – și îți ies “numerele” cum vrei tu de fiecare dată, ar mai avea farmec să joci? 

Unele lucruri pur și simplu MERG … de la sine. Unele lucruri sunt naturale; unele lucruri nu trebuie să le cauți neapărat în profunzime pentru că sigur găsești probleme și nu dorești să le aflii, trust me. Nu te aștepta să-ți pice din cer nimic, pentru că nu o să se întâmple. 

Mi-a zis cândva o amică că a avut „n” relații toxice, până l-a cunoscut pe el – și culmea, e cu el de ani buni și nu s-ar mai întoarce niciodată la acel colos de ceartă și negativism frustrant care creează o dependeță deprimantă.

Întrebarea la ce vrei de la o relație, nu e faptul că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie puternică (old-fashioned quote). Mai nou, am auzit că în spatele unei femei frumoase stă un bărbat puternic – care probabil se holbează la c*rul ei, altfel nu aș înțelege de ce stă în spate – cum adică puternic? Poate puternic erect.

Adevărata chestie mișto e undeva la mijloc, în care două persoane se completează reciproc, gândesc la fel, sau nici măcar, sunt OPEN și doresc cam aceleași lucruri; vor să se dezvolte împreună, să facă carieră, să iubească, să ofere, să se maturizeze –  in sync.

Fericirea e o aromă care se păstrează în sticluțe mici – un fel de zahăr vanilat pe care îl pun mamele în prăjituri. E bun al dracu’, dar dacă nu ești atent, îngrașă tare. Fericirea e acum, în clipa asta, nu azi, nu mâine, nu ieri. Dacă visezi prea mult la ce ar putea fi, sau ce a fost, te vei trezi că a dispărut deja.

 

Un pic mai puțin hater decât de obicei,

/Alex B.


Schimbare. Pentru că e joi.

 

87af8469-f2ca-469a-85ca-810b944c2120

Schimbare. Pentru că…Joi.

Întotdeauna m-am întrebat dacă oamenii se pot schimba. Și aici mă refer la relațiile inter-umane, nu neapărat la cele intime. Toți am avut certuri cu amici, prieteni de o viață, colegi, iubite, cunoștințe.

Întrebarea logică pe care ți-o pui este… bine, adevărul e că suntem nebuni și niciodată nu avem doar o întrebare; avem o tonă de întrebări retorice, la care sincer ar trebui să nu mai căutăm răspuns. Răspunsul este că nu există un răspuns universal și nici măcar unul în particular.

“De ce nu mă iubește; de ce nu mă caută ea; de ce îmi spune că mă vrea dacă tot nu face nimic în privința asta; de ce mă ține pe jar; de ce face tot posibilul să mă testeze, nu i-am spus cine sunt și ce vreau? De ce nu mai vorbim; de ce ne-am despărțit; de ce e nebună?” – Universalul “DE CE?”, sau cea mai de imatură întrebare de la stră-stră-stră-încoace. Nimeni nu a știut să răspundă vreodată, este genul ăla de întrebare idioată, cum sunt copiii în primii ani din viață, care într-un final cred că se resemnează.”– De ce cățelul este agresiv?” Ce poți răspunde la asta? – „Pentru că poate!?”

“De ce nu știm adevărul suprem, cine a creat lumea de fapt? Ce a fost înaintea unui zeu, care ipotetic a creat „lumea”?” Răspunsul este – UN CĂ**T! Vezi-ți tu de problemele tale, au murit mulți să afle, tu vezi-ți de lucrurile palpabile și nu mai fii un cretin!

“De ce?” Uite de-asta! Pentru că relațiile înseamnă în mare parte compromisuri peste compromisuri. Asta înseamnă să nu-i condamni pe alții pentru că nu te înțeleg și NU au aceleași concepții despre viață ca și tine, au copilărit diferit, au avut mai multă libertate, au avut părinți mai puțin înțelegători ca ai tăi, sau chiar invers – ideea este că nu există adevăr suprem. Când vei înțelege asta, va fi mai bine; mai bine pentru tine, nu pentru altcineva, că tu: “Boule, idioato, cretino;” – vorba lui Vadim, îți faci rău.

Nimeni nu e obligat să-ți asculte ție lamentările penibile. Fiecare are problemele lui PROPRII, care sunt probabil mult mai frapante decât ale tale.

Vorba bunicii mele: “alții mor de foame, maică, du-te și tu acolo și fă și tu ce face lumea”; m-a amuzat și încăpățânat tot timpul concepția asta de om simplu de la țară. Ce era în mintea mea la această afirmație și de ce să mint, ce e chiar și acum? – Nu vreau să fac ce face lumea, vreau să fac ce vreau și ce cred EU că e corect … de parcă eu dețin adevărul suprem; de fapt sunt un prost.

Ce vreau să zic cu pilda asta proastă este că nu trebuie să mă asculte nimeni pe mine, că eu nici măcar nu știu pe ce lume trăiesc. Întotdeauna am fost un psiholog bun în relațiile cu ceilalți, însă nu am găsit un psiholog și pentru problemele mele existențiale – deci preiau problemele tuturor. Sunt un idiot, asta e! Ce să faci , n-ai “csf”!

Mi-a zis o prietenă de-a mamei, când eram mai mic și o să citez (o doamnă cu un caracter foarte mișto, tot taur ca și mine, încăpățânată, impulsivă și cu coloană vertebrală de oțel):

„Căsnicia reprezintă o linguriță de miere și un butoi plin cu c**at! La început, în primii șapte ani, e dulce, îmbietoare, apoi după ce se stinge scânteia, se consumă relația, atracția aia nebună, va rămâne numai un … , pe care trebuie să îl mănânci tot restul vieții!”.

Ce va fi atunci important? Respectul față de celălalt.” – și sincer vorbind, chit că sună foarte comunist, dacă nu mă tratezi cu respect, nu voi reuși să o fac nici eu. Chiar am tăiat de la rădăcină orice relație toxică de acest fel – indiferent dacă a fost treabă de oameni pe care i-am considerat amici, iubite la care am ținut,etc.

Ok, m-am calmat. Nu mai știu de unde am plecat și unde am vrut să ajung, probabil nicăieri, nu înțeleg de ce totul trebuie să aibă o țintă anume. Vreau doar să spun că ar trebui să încercăm să nu mai dăm în cap nimănui. Eu mi-aș dori să mă opresc din “voluntariatul” ăsta. Nu mai vreau să “repar” pe nimeni, decât pe mine, care oricum sunt high-maintenance.

Învățați să fiți egoiști când e vorba de binele vostru psihic. Hai să gândim cu propriul nostru cap, da, ăla care trebuie. E prea mult stres în jur, hai să zâmbim, să glumim, să gândim, să vorbim, să fim oameni, nu primate. Citiți, zicea “un prost”, Chirilă, că ăsta e răspunsul! Eu aș dori umil, să mai adaug ceva; sper „să îmi permiteți să îmi permit” așa o aroganță, doar e pagina mea, mulțumesc.

„Fruntea sus și stați drepți, altfel, stați jos. 4 (Patru)! “

Semnat,

/Alex B.


„Scrisori către Rita” – part 1

5c324615b5cb27d1328538c7ef77ed11

„Scrisori către Rita” – part 1. – titlu inspirat de Kaos Moon

 

Draga mea,

Vreau să-ți spun că de-alungul timpului, am învățat că femeile sunt nebune. Sau mai degrabă zis, am ajuns la concluzia că e o axiomă, un pleonasm. N-am cunoscut una normală. Dar până la urmă normalitatea asta, fiind relativă la spațiu și timp, eventual și referință – e o prostie cruntă ca etalon; iar referința e Eva – de la Eva încoace, sunteți nebune! De atunci vă tot mănâncă. Tot căutați fructul interzis, sunteți într-o continuă, asiduă „analiză pe text”. Căci e balta plină de pește – pește stricat însă.

Iar tu, TU, draga mea, ești de trei ori nebună, vorba lui Tatu. O să-mi spui că era „femeie”. Nu, nu era!

Nu vreau să te impresionez cu nimic anume, sunt cine sunt – când mergi la cumpărături, că o faci foarte des, mai ales când ești stresată, nu întrebi dacă la rochia aia există modelul fără decolteu, o iei pe aia, că știi că ai sâni apetisanți și gata; păcat totuși că te plictisești repede de ea, iar când ajungi acasă, realizezi că o vei arunca alături de celelalte 500 de lucruri de care te-ai săturat dinainte să le porți măcar o dată. Pentru că … femeie!

Nici măcar nu-mi mai place să joc cărți. Cred că am jucat tot timpul la bluff, oricum ce contează? Mie îmi place să câștig iar tu știi asta. Iar pe tine cred că te-am câștigat – mai contează cum?

Sinceritatea mea e insuportabil de debordantă, iar tu nu poți să înțelegi cum de sunt așa. I really don’t care. Nu știu ce părere ai tu despre bărbați și sincer, nici nu-mi pasă.

Oricum, pretenții mari nu-mi permit să am, sunt îngropat în ale mele capcane pe care mi le-am pus singur de-a lungul timpului – iar acum, am început să le scot, treptat; sunt pe drumul cel bun, zic. Oricum, cea mai mare capcană am fost eu, iar asta ți se aplică de asemenea și ție, scumpo!

Impulsivitatea mea de zodie de pământ încăpățânată și capricioasă nu mă lasă să nu te vreau, total. Dezbrăcată peste mine, îmbrăcată cu cămașa aia albă pe care mi-o șifonezi de câte ori ai ocazia. Ba chiar o să te pun să mi-o speli, alături de incertitudinea ta de a te lăsa într-o cădere abruptă spre brațele mele care sunt acolo jos să te prindă.

N-am avut niciodată răbdare, dar cum niciodată nu trebuie să spui “niciodată”, o să recunosc că am avut. Credeam că nu o am, dar am găsit-o acolo, ascunsă. Era timidă, dar  și-a arătat chipul când credeam că a fugit de mine mâncând pământul – ca orice femeie normală, de altfel.

Cuvintele tale mă mângâie și seacă de fiecare dată când mă f*ți la icre. Mă enervezi, mă exasperezi, ești o copilă inocentă, dar enervantă, care se joacă fără scrupule cu focul, iar eu, prin firea mea idioată, sunt un vulcan care mocnește. Asta nu schimbă nimic – vorbele sunt doar vorbe, tu ești tu, alături de „crave-ul” meu pentru tine.

Da, nu o să-ți permit să exagerezi, să te crizezi, să faci pe nebuna – cum o fac alții. Eu nu sunt “alții” și dacă mă vei compara te voi chinui la nivel psihologic. O să-ți f*t creierii și o să te f*t și pe tine până vei obosi să mai faci asta. Îți place soarele? Soarele arde – dar nu la fel de tare ca mine! Mă voi răzbuna în felul meu meschin că ai avut curaj să mă compari cu UN altul.

Cred că poate am fost prea dur. Nu mă înțelege greșit, îți permit să faci ce vrei tu, dar nu vei obține nimic mai mult decât un sex pasional, pe care îl vrei oricum – de fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că de asta te și manifești așa de cele mai multe ori:

Vrei p**ă! – și ti-e rușine să recunoști.

Timpul m-a învățat să îmi controlez posesivitatea, sau poate m-am maturizat? Pe dracu’, sunt un copil; până și eu știu asta. Insă, nu mai îmi pasă așa de tare că ești cu UN el, atâta timp cât te gândești la mine când e în tine – ești a mea. Tu vrei atenție, am știut asta din prima secundă, însă eu încă am multe de făcut cu mine ca să pot să ți-o ofer tot timpul. Eu te vreau, fără tine intru în sevraj,  hai să ajungem la un compromis.

Nu-mi scoate ochii cu el, sau cu ce ai tu în cap cum că eu îți vreau ție un rău absolut,că nu vreau să fii fericită! Poți să i-o și sugi din punctul meu de vedere când citești asta. Nu am vrut nimic niciodată de la tine, poate doar trupul tău și prezența. Nu mă interesează ce faci tu în timpul tău liber, atâta timp cât ești a mea când am eu nevoie de tine. Știu că și tu ai nevoie de mine – altfel nu m-ai căuta crizată de fiecare dată.

In viziunea mea, eu tot timpul am știut să ascult, tu n-ai știut să mă exploatezi!

 

Cărțile au fost fold-ate de mult,

/Alex B.


Dimineața de mentă

Ce facem azi?


Am cunoscut atât de multă lume în ultima perioadă, am vorbit cu toți, despre nimic și despre tot. Am avut conversații cu persoane super mișto, oameni realizați, oameni deștepți, de la DJ-ii din cluburile de pe plaja din Mamaia, oameni cu business-urile lor, până la țăranul simplu de la munte. Lumea mișto te înțelege din priviri. 

Bine, recunosc – am cunoscut și lepre, e ok, mai trebuie să existe și țărani cocliți, altfel ne-am plictisi teribil! E amuzant.

Concepțiile oamenilor despre viață nu sunt atât de diferite. Toți ne dorim același lucru în principiu, la nivelul intelectual stabilit de noi, indus de societate, însă dacă ne dezbrăcăm un pic de această ipocrizie, „ieșim din cerc și privim din exterior” – vorba tatălui meu – ne vom face viața mai ușoară. 

Am învățat multe lucruri de la el, dar să-i înțeleg pe ceilalți cred că e printre cele mai importante aptitudini pe care mi le-am însușit, le-am furat pe parcurs și le-am adaptat. De la mama am învățat cum aș vrea să se poarte o femeie cu mine, atitudinea ei pentru taică-miu este ireproșabilă! Aaa și de la ea am gură mare cred. Tata e mai calculat.

Suntem rezultatul părinților noștrii, asta e foarte adevărat. In extreme, ori semănăm cu ei, ori facem totul să fim opusul lor. 

Ce am învățat pe cont propriu? 

  • Că viața te calcă în picioare dacă nu ești destul de puternic. Vă spune asta un om, care n-a ieșit din casă 6 luni de zile acum câțiva ani, din orgoliu tâmpit și o „depresie” nefondată. Lumea nu te va aștepta pe tine să fii în concordanță cu universul. Se va pi*a pe tine, iar tu trebuie să te răzbuni pe EL (pe univers) de câte ori ai ocazia și să-i arăți cine-i „șeful” ( și nu, nu sunt adeptul replicilor de genul – Da, ce-am făcut șefu’? Șefu’, să-i zici lui mă-ta, cu tot cu cratimă!)
  • Tupeul e ok, dacă îl ai când trebuie și e fondat.E mult de discutat aici, prefer să mă abțin. Tupeul obraznic, clar nu. E plină lumea de țărani, nu mai e nevoie de alții.
  • Femeile vor sex mai mult decât vrem noi, bărbații. Doar că ele ipotetic nu și-o trag decât cu cine vor ele. Da, acum o să-mi spuneți că și bărbații fac asta, greșit! Un stand-upper australian genial, Jim Jefferies, a zis ceva dement: It’s fuckin’ easy to be a slut, it’s fuckin’ hard to be a stud!” Nu cred că mai e nevoie de traducere – ca să fii un un bărbat de genul, într-adevăr trebuie să fii deștept, să știi cum să vorbești, să arăți bine, să ai o ușoară viclenie în sânge, să te îmbraci bine și desigur să ai un job care dă bine, eventual tu să fii rupt în c*r, să ai bani de la părinți, dar să mimezi că ai unul. „To be a slut you just have to be there. ” 🙃
  • O relație e ușor de găsit, dar foarte greu de întreținut. Ok, sau să nu-ți placă nebunele – aici mă simt vinovat. Eu sunt oarecum dependent de control, așa că trebuie să simt, iluzie sau nu, că nu-mi scap de sub control lucrurile, altfel mă pierd.
  • În viață ești singur, te naști singur și mori singur – restul sunt amintiri pe care tu singur le creezi, bune și rele.
  • Nu avea încredere în nimeni înafară de tine. 
  • Simte-te bine în pielea ta, fii împlinit cu tine însuți, dacă ești ok cu tine, îi vei atrage și pe restul. O persoană pozitivă va atrage lucruri pozitive și viceversa.
  • Prietenii, familia, prietena, iubita, amanta, soția – ai grijă de toți, oamenii și relațiile inter-umane sunt importante, altfel vei ajunge un lup singur de căcat! 
  • Conștientizează asta: „You love, love, it’s people you don’t have time for” – Paul Haggins, Third Person – fă-le pe toate! Avem timp pentru toate, dacă vrem…
  • Fii fericit, un prieten comun cu al tatălui meu, mi-a zis cândva: „Trăiește clipa!” – mi-a rămas impregnată pe timpan replica asta, însă n-am știut ce înseamnă până de curând.

Mi-e lene să mai scriu. Salutare de la munte!

Deci … ce facem azi, zâmbim sau nu zâmbim?!

/Alex B.

Inviato via iPhone.

(Deci dacă am orice tip de greșeală, sugeți-o! Am scris de pe telefon.)


In search of sunrise – Pretenții

50afda87a0d64a29f961366a5ccd83b6

Pretenții 

Eu știu cine sunt, ce vreau, ce vreau să par. Ce impresie dau, cum mă afișez, cum mă văd, ce aspirații am, ce scopuri și la ce mijloace voi apela pentru a mi le atinge.

Eu zic că sunt groaznic de corect cu lumea din jur. Întotdeauna m-am blamat pe tupeul și prostia celor din jur, mi-a fost rușine de gândirea lor handicapată și am simțit nevoia să le-o „trag” (verbal) cu vârf și îndesat.

Unde vreau să ajung? Hai să încep cu întrebarea:

„Ce ne dorim noi, ca oameni?”

Răspuns final – „(Ne) dorim TOTul !”:

Job, bani, carieră, respect, prestanță, sănătate, iubire, noroc, sex, relație, casă pe plajă, să călătorim, să cunoaștem, să citim, să fim buni, să ne distrăm, să dormim, să fim apreciați. – dacă mă chinui pot umple tot blogul ăsta cu ce ne-am dori. (Menționez faptul că modul condițional-optativ, care este (ca Vanghelie), este un mod personal, care exprimă o acțiune dorită, sau o acțiune realizabilă doar dacă este îndeplinită o anumită condiție, subliniez DACĂ. 

Dacă pe plan profesional e totul simplu, ce înesamnă simplu? […]

înveți 25 de ani din viață (variabil, după caz) diferite tâmpenii mai mult sau mai puțin utile de la niște profi comuniști, alții foarte buni, alții … mai puțini buni.

Ok. Deci învățăm, citim, ne pregătim pentru viață! Apoi realizezi că nu e destul dar acum înveți pentru tine. Mă rog. Treacă de la mine, e oarecum simplu. Oricum ai impresia că facultatea te-a învățat un căcat. Măcar te-a învățat ceva.

Pe plan personal însă, e mult mai complicat. Sau nici măcar complicat.

E foarte simplu, dar greu de realizat. Atât de greu … încât îi invidiez pe mulți dintre voi care disimulează bine relațiile în care se complac. Ok, 5 % poate sunt fericiți în mizeria lor „perfectă”, să și-o bage fix în c*r – restul cred că se zbat cu morile de vânt zilnic și se întreabă „Eu cât p..a mea mai continui așa? Merită? Mă văd în 5 ani cu femeia/bărbatul ăsta?”

Eu văd viața doar într-un fel și sunt teribil de înverșunat și de incăpățânat.

Taur – ce să-i faci („n-ai csf”) – cea mai de căcat, mă scuzați, de pământ zodie.

Vorba cuiva: ” – Neti, mori!”

Eu mă regăsesc așa, sau nici măcar nu știu dacă mă regăsesc. Așa gândesc.

Bărbatul este atât de atras de o anumită femeie, încât își creează o imagine idealistică a ei – în subconștient dorește să rupă lumea în două cu ea, nu dorește pe altcineva. O vrea doar pe ea, dimineața, la prânz, seara. Ea e shot-ul lui de whisky, țigara după sală, de după sex, „de după coasă”. Ea este motivul pentru care se trezește dimineața la 5, cu toate că s-a culcat la 3. O vrea non stop, însă știe că nu trebuie să se ofere prea mult că o va sufoca, trebuie să o lase pe ea să … nu mai fie „confuză?!” – urăsc cuvântul ăsta.

Un bărbat trebuie doar să…

Să îi fie prieten, amant, psiholog, sexolog, să o cultive, să o solicite intelectual, să o dorească, să știe ce gândește, să o asculte, să tacă, să fie interesant, să fie arogant, dar nu prost, bun la suflet, spontan, calm, impulsiv, să gătească, să spele, să calce, să fu*ă bine, mult, în toate felurile, să șoptească „poezie”, să facă oral, să nu facă oral, să nu aibă pretenții, să nu înșele, să iubească necondiționat, să câștige un pic mai mult decât ea, dar nu prea mult, să fie mai inteligent decât ea, dar să știe să facă pe prostul când trebuie […]

Pe bune, ele sunt doar confuze. De ce nu fac bărbații totul? Sunt atât de arogante și de sigure pe ele pentru că au țâțe, de mă seacă. Nu vă supărați. Este reciproc. Ba chiar mai mult. Cred că e mai simplu să găsești o femeie ok, sau cel puțin cu care să vrei să te culci, decât un bărbat ok. Bărbații sunt niște porci, nu?

Deci întrebarea mea este…

Ce dracu’ facem noi aici de-fapt?  Asta căutăm? Cu asta plecăm la drum?

 

Eu am obosit deja,

/Alex B.


Doza de nebunie

169

 

Nu am uitat de ce am făcut acest blog. Am făcut-o pentru mine. Am făcut-o pentru a mă descărca. Am făcut-o ca să îmi relaxez mintea. Mi-am asumat tot timpul toate acțiunile și se pare că a mi-am primit numai p**i pentru totul.

De ce spun că mi-am asumat?

Pentru că a fost un pas imens să fac tot blogul ăsta. Și am decis că nu am de ce să nu-l fac public. În mintea mea lumea e deschisă, lumea înțelege, lumea acceptă. Lumea o suge de fapt!

Lumea e nebună, iar eu sunt mai nebun ca ea.

Nu am vrut niciodată nimic de la nimeni, pe niciun plan. Profesional, personal, sentimental. Am făcut greșeli, am coborât, m-am dat cu capul de pragul de jos, apoi m-am ridicat. Am suferit, am iubit, am fost nenorocit,nesimțit, nemernic, răzbunător și eu la rândul meu.

Însă vreau să cred că am cei 7 ani de acasă, sunt arogant, pentru că vreau. Mi-am primit m**e de la prieteni pentru felul meu de a fi, de la persoane apropiate. Mi-a părut rău, am trecut peste. Am rămas cu o mână de prieteni, nu mă suportă toată lumea, nici nu vreau.

Tata are un prieten din liceu. Acum au trecut peste 30 de ani și încă beau o bere împreună o dată la câteva luni. Nu m-a susținut nimeni și nu vreau susținerea nimănui. Dacă am ceva de zis, o spun, dacă vreau să fac ceva, o fac – democrație parcă se numește.

Nu vreau să mă justific nimănui. Ăsta sunt. Sugeți-o toți care aveți o problemă cu asta. Judecați-vă pe voi. Nici voi nu sunteți uși de Biserică.

Nu mă băgați în seamă, nu îmi citiți blogul. Dacă aveți o problemă indiferent care e ea, luați-vă coaiele în mână și spuneți-mi în privat.

Săptămâna asta mi-a scris un tip că sunt libidinos. Fiind impulsiv, am șters comentariul. Acum îmi pare rău. Aș fi făcut public asta.

Prietene, sincer nu te-a pus nimeni să-mi citeși blog-ul. Mediile de socializare îți permit să-mi dai block toată viața și să nu ai nimic de-a face cu mine. Te-am deranjat persoanal cu ceva? Pot și eu să te fac de căcat public, doar că eu înțeleg lumea și mă pun în pielea lor înainte să deschid gura. Asta mi-a demonstrat că ești ori incult, ori idiot – iartă-mă.

Eu sunt sincer și tăios. Asta este. Vreau să fiu cel mai bun. Vreau să fiu un om bun, un amant bun, un prieten bun, un tehnic bun, psiholog bun, familist bun. Nu sunt, dar măcar încerc.

Sunt sătul de atâta mediocritate, de prostie, de ură…

Lumea e rea, meschină, răzbunătoare. Și dacă o pățeam de la necunoscuți era mai ok. Dar mi-au tras-o public oameni pe care îi respect. Am și eu partea mea de greșeală, dar mi-am asumat-o și m-am justificat. Nici măcar nu trebuia să o fac, dacă eram mai deștept.

Regula de aur în viață: Să nu ai încredere în nimeni, înafară de tine!

Trebuie să separi în viață profesionalul de personal, colegii de muncă cu colegii de facultate, prietenii de cunoștințe.

Îmi cer scuze pentru promovarea masivă pe care v-am băgat-o pe gât. Dacă vă deranjează atitudinea mea, vă rog să îmi dați unfriend, block și să nu mă mai lăsați să vă „invadez” viețile. Eu nu vă deranjez pe voi cu forța. Sper și cred că am făcut totul cu bun simț.

Va fi prima și ultima atitudine pe care o voi lua public în privința asta.
Ai mei m-au învățat să am bun simt și mă simt umilit de câtă m**e mi-am luat din nimicuri până la urmă.

Nu fac blogging pentru bani, nu o fac pentru alții, o fac pentru mine. Apreciez critica constructivă și nimeni nu s-a născut învățat.

Avem de învățat o viață întreagă!

Îmi conștientizez felul meu de a fi și sincer nu mă interesează. Sau mă interesează, dar mă mustrez eu destul și e ok.

Am mai zis și repet – În viață nimic nu e alb sau negru. Viața e o paletă de gri. Un degradeu ENORM de gri, plin de căcat. Live with it. Contează cum treci peste.

O zi frumoasă,
Alex B.

P.S: „Suge-o” – este un tic al meu, pe care Îl folosesc doar cu persoane apropiate, la fel și „ești un autist” – nu o luați personal. Sau luați-o. I dont care!

Mă simt penibil că am scris postul ăsta. Mă simt ca o pițipoancă iritată care înjură mass-media PUBLIC, că ea nu e o curvă. De fapt este și știe și ea asta. Hai PA!

Later edit: Îmi respect părinții. Numai ei știu ce au la ușă și totuși încearcă să mă înțeleagă. Ei nu știu nimic din viața mea online și cunosc o mică parte și din cea offline.

Respect lumea deșteaptă, care știe ce vrea, care își asumă riscuri.

Am cunoștinșe din liceu ( CNSS ) – față de care am maxim de admirație. M-am blamat tot timpul că am vrut mai mult și m-am simțit nesigur și neputincios. Acum e și rândul meu de a fi cineva. Vreau să cred că știu cine sunt și vreau să fiu sus. Am prieteni cu care vorbesc o dată pe an sau mai rar. Prieteni care beau o noapte întreagă, apoi mergeau și luau locul 1 la olimpiade naționale. Persoane puternice, cărora nu le-am spus niciodată în față nimic. Care au plecat la Cambridge cu bursă, care lucrează în laboratoare de cercetare. Persoane care ar trebui să fie aplaudate că au plecat din țara asta de căcat plină de țărănii și cocălărisme. De maneliști cu școala vieții suntem sătui. Chiar nu mai există elită?

Văd artiști nepromovați, lume cu potențial care se trezește dimineață, merge la job 10 ore și nu mai au tărie să facă altceva. Văd lume tristă, nesigură! De ce? Pentru că e rândul vostru să faceți în p**a mea ceva! Uite, unii pot. 

Eu recunosc, m-am trezit mai greu, dar m-am trezit.

 

 

 


Nu mai vreau să te vreau

11828754_1051197348224925_6787656033802000847_n (1)

Photo: Adrian Anechitoaie
Hair: Alexandra Crasmariu
Mua: Stella Badea Make-Up Artist

Model: Raluca Andreea Porumbacu

 

Am amânat să scriu acest articol destulă vreme, întrucât am prea multe idei în cap și s-ar putea să îl stric, dar fuck it – You Only Live Once (haștag la haștag #YOLO).

 

Am avut o perioadă în care n-am mai avut încredere în mine, în tine, în toți. Am urât pe toată lumea, i-am blamat, i-am tratat cu indiferență, m-am închis. Era modul meu de apărare. Prost, dar eficient. Fiecare își are proprii demoni din trecut deci Cnk (combinări de n luate câte k) măști pe care s-a obișnuit să le folosească. A mea era unică.

 

Adevărul e că e mult mai bine cu masca pusă.

 

Apoi te-am cunoscut pe tine și m-ai frapat teribil. La prima vedere mi-ai părut doar o altă fată…aparent inocentă, micuță, cu față de înger. Culmea e că tu m-ai abordat. Eu când abordez sunt foarte dur în remărci, chiar și ție ți-am aruncat tranșant un „cine ești și ce vrei de la viața mea?!”. Iar tu ai răspuns calmă cu o feminitate și sinceritate debordantă care m-a frapat.

 

Acum te blamez că nu ai timp de mine, mă urăsc că nu am timp și vreau să le fac pe toate. Nu avem timp de nimic. Joburi, obligații, partenerul tău pe care îl respecți și iubești, iar eu înghit în sec când îmi spui de el – cu toate că mă abțin să nu îți fac un scandal monstru.

 

Îmi spui tot timpul să am răbdare.

Nu am!

 

Te vreau, începând de ieri. Azi deja e prea târziu, îmi lipsești prea tare. Mi te oferi cu lingurița aia mică de dulceață pe care mi-o dădea străbunica când eram mic doar ca să mă amăgească.

 

Mă gândesc că e mai bine așa. Dacă ne-am vedea mai des, te-aș vrea și mai tare, apoi te-aș urâ că nu te am non stop. Ți-am spus că am talentul prost de a sufoca. Mă abțin teribil să îmi înfrănez dorința de a te lega de pat, de mine – metaforic vorbind, desigur. Sau nu.

 

Mi-ai spus ceva interesant o dată:

 

„Am observat că tu vorbești cu toată lumea ca să compensezi lipsa mea.”

 

Nu mai face pe psiholoaga cu mine! – shht!

Lasă-mă să fac pe nebunul.

 

Mi-a plăcut teribil oricum.

 

Aș dori să te leg la ochi cu cravata, apoi să te chinui așa cum mă chinui tu pe mine. Să iau un cub de gheață și să te amăgesc pe tot corpul. Să scurg niște vin alb pe abdomenul tău, apoi să te gust. Ești șprițul meu de vară.

O să am răbdare, cică avem timp. Nu e ca și cum alegerea îmi aparține, femeia decide.

Dacă ar fi după mine…


 

Al tău,

/Alex B.

 

Avem timp
poezie [ ]

2002-09-10
volumul Scrisori imaginare
de  

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta – murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

Am invatat.

 


Relații toxice

11889587_1063461600331833_4712178970057841718_n

Photo: Ciprian Strugariu

Model: Raluca Andreea Porumbacu

Suntem blocați, legați, hipnotizați, retardați emoțional. Toți avem deja avem un bagaj de căcat cumulat din experiențele anterioare, pe care îl târâm fericiți după noi o viață.

Ai avut o relație inocentă, oarecum normală, o primă iubire reală subiectivă. Subliniez „ai avut” – perfect compus – o acțiune trecută și terminată. Ai avut una, două, cinsprezece relații sexuale, sentimentale, personale, intime. De fiecare dată s-a întâmplat la fel: ai crezut că nu vei mai fii singură – niciodată nu ai fost singură oricum, că te va înțelege, te va iubi, dori, f**e bine – atât mintea cât și trupul tău. Apoi s-a terminat. Punct.

Din acest moment ești o nenorocită răzbunătoare care vrea atenție. Care se va aranja mai mult, va ieși mai mult, va flirta mai mult, se va machia mai mult, bea mai mult -știi doar că vinul roșu este ambrozia ta. Vei plânge mai mult, face sex mai mult. Vei exagera!

Vei disimula, vei distruge, vei dezamăgi, vei înșela. Nu vei mai dori decât one night stand-uri.

De ce? Pentru că ai nevoie de sex. Sex fără obligații, sex fără el, sex cu alții care seamănă cu el, sex cu necunoscuți. Vrei să se regăsească în ceilalți și să îi rănești. L-ai răni pe el, dar ți-e frică să te vezi cu el pentru că l-ai iubit și ești distrusă pe dinauntru.  Inima ta e un ghem pe care l-a mâncat pisica – lipicios, scârbos și plin de salivă.

Cum ai ajuns aici?

Realizezi când iubești când nu mai gândești. Toate acțiunile tale sunt mânate de o inconștiență deplină. Nu mai asculți de nimeni. Îl vezi doar pe el, vrei să stai cu el. să-l auzi, să-l atingi, să-l sufoci, să-i arăți că îl vrei. Îl vrei în tine, îl vrei peste tine, sub tine, în tine. Ți-ai dat zidurile și ai sărit cu capul înainte. Înainte spre un ceva minunat.

Ce ai de făcut acum?

Nimic, ieși, distrează-te, cunoaște, fii cum vrei tu să fii. Fii o cu*vă, fii o doamnă, fii totul. Muncește, citește, mergi la sală, mergi la mare, mergi la munte, învață, fă sex mult, fă puțin, fă deloc, fă singură. Fă ce vrei, doar fă ceva!

Nu mai fii prinsă în trecut, fii singură, apoi fii cu cineva, apoi rănește-l, apoi iubește-l. Nimic nu are sens oricum. Trecutul e trecut. E dureros, e frumos, e al tău. Acceptă-l and move on!

Crede-mă. Vei iubi din nou. Te va iubi cineva din nou, tu la fel. Probabil nu va dura la infinit. Și ce? Iubirea cică nu durează decât trei ani.  Știu, să mănânce rahat ăla care a scris asta, dar cam avea dreptate.

De ce nu ești fericită? Chit că s-a terminat prost, pe tine te-a făcut fericită până s-a dovedit a fi un handicapat. Era idiotul tău măcar. Și al tău…

Până la urmă ce contează de fapt, că te-a înșelat, că te-a mințit, că te-ai deschis, că ai crezut că e diferit?

Al tău idiot care are impresia că le știe pe toate și că psihologii o sug,

Alex B.


Te urăsc

 

13443263_1223730797673142_6473953312495947669_o

„What you’ll see is the worst me
Not the last of my kind.” 

Credits: Andrei Runcanu

Am intrat random în vorbă. De fapt tu m-ai abordat, culmea. Întotdeauna am urât femeile care refuză să se bage în seamă atunci când le place de cineva. Am schimbat câteva nimicuri din politețe, te-am luat tare. Te-am întrebat scurt:

 

„Cine ești și ce vrei de la viața mea?” Probabil dacă nu făceam asta, eram doar încă un add pe facebook, un idiot fără substanță, un nimeni virtual fără pic de realitate concludentă.

 

Te-am blamat apoi, te-am blamat tot timpul. M-ai enervat, m-ai scos din sărite cu postările tale nebunești feministe, în care despici capete. În care tu ești femeia fatală contemporană: sigură pe ea, deschisă cu sexualitatea ei, cu viața ei. Pur și simplu nu-ți pasă. Parcă doar plutești, tu!

Ceilalți sunt băieți buni cred, cred că te vor doar pentru sex și până la urmă de ce i-am blama? Arăți bine. Mi-ai spus ceva interesant cum că nu poți avea o relație tocmai pentru că te afișezi așa, iar lumea e geloasă, invidioasă, dură.

Eu te vreau doar a mea și mă cac pe lume. Da, sunt egoist. Da, te vreau, pentru că mă exciți, dar te vreau mai ales pentru că mă frapează mintea ta de femeie distrusă într-o mie de bucăți mici care nu se pot reîntregi.

În ciuda aparențelor tale de divă frivolă, ți-am găsit un bun simt și o putere de percepție și înțelegere a situațiilor penibile în care ne aflăm, noi doi mai ales.

Nu-mi răspunzi decât când ai tu chef și atunci o faci ca să mă cerți, să mă testezi.

„Alexandru, nu mai fii insistent! O să mă pierzi.” – Te urăsc! Nu-mi spui TU MIE ce să fac! – spune copilul din mine de fiecare dată.

Te urăsc că nu mă vrei.

Știu că îl ai pe el alături, pe care îl iubești. Îl iubești ca o proastă, deși nu te satisface. Mă dorești enorm de fapt. Vrei să sari pe mine să mă dezbraci, ai vrut din prima secundă, dar te-ai abținut. Foarte bine. Oricum nu ți-o trăgeam de la prima întâlnire.

Ți-e frică să mă iubești. Sunt bun doar ca amant și tu știi asta. Eu cred că există și amanți mai puțin egoiști decât mine, iubiți mai înțelegători, soți mai fideli…

Ba nu, sunt cel mai bun. Sau oricum, sunt cel mai bun pentru TINE în momentul actual. 

Ești superbă, mă dorești, te doresc, vreau să intru în tine. Vreau să te sărut, să te gust, să te iubesc.

Te urăsc! Mă puteai avea acolo, pe banca aia din fața facultății. Puteai să fii a mea. Puteai să nu le mai răspunzi deloc celor 2000 de fani care salivează la pozele tale nud și să ai ceva REAL.

Nu garantez că te voi dori la infinit. Momentan simt că m-aș putea îndrăgosti ușor de tine. Dar nu o voi face. Te urăsc prea tare! Eu nu sunt locul doi.

Nu mă f*t cu nimeni doar ca să mă f*t. Nu doar ca să nu mai fii tu frustrată, apoi să te întorci la el din nou.

Fii liberă, fii singură. Ia o pauză de la el, de la ei, de la NOI. – o să vezi, dacă respiri un pic…că sunt doar eu.

 

Hai pa!
/Alex B.

 

 

„Well they thought they were made for each other
One thinking of one another
Never thinking just for one second
She would take a different attraction
I can’t go on without you
I can’t go on, won’t go on, living on, without you
Where was I supposed to wait for you sweetheart?
And hide away the shame
Yes I keep it all inside, all the thought that cross my mind
I do all the things I regret and we don’t want that
We don’t want that…”

 

KaIeo – Can’t Go On Without You  
Released: 10 June 2016, ℗ 2016 Elektra/Atlantic Records

 

 


Miroase a dragoste, dar de fapt e un …

SMELL

You smell like love.

Ne imaginăm alături de un ideal de frumusețe intelectuală, fizică, bifăm pe liste interminabile: defecte, calități, aptitudini, potențial.

Ne imaginăm pe dracu’.

Trebuie să luptăm pentru orice, pentru carieră, pentru prieteni, familie, sex, relații, singurătate. Viața e o alergare constantă către agonie sau extaz.

Am câteva exemple concrete care m-au lovit grav cu un topor peste ceafă.

Acum două zile, am vorbit cu o tipă foarte mișto, pe plajă, care și-a pus prosopul, strategic sau nu, fix lângă gașca noastră.

Inițial timidă, noi – nu chiar țărani, am început să discutăm. Chiar cred că m-a displăcut teribil – mult prea vorbăreț, eram oricum vizibil atras de ea, iar ea culmea, era flirty, sau poate așa mi s-a părut mie.

Arăta bine. Avea un fund apetinsant, sâni mici, perfecți pentru palmele mele obsedate după pielea ei proaspăt epilată.

Unde voiam să ajung a fost faptul că, inițial, nu știam cum să o citesc. Părea prea ok pentru o tipă singură, la plajă. Am aflat apoi că își dă licența, că lucrează, că e voluntară la o asociație care sprijină copiii ce suferă de autism – eu fiind autistul aici, pentru că am folosit replica mea cotidiană, imatură, tâmpită, ordinară: „nu mă băga în seamă, sunt un autist”, iar ea a spus simplu, serioasă și culmea…ne-jignită: „Nu cred că ești…”.

A intrat într-un joc mișto de cuvinte, m-a impresionat teribil, era o tipă comunicativă, citită, SPONTANĂ, care nu a spus NU unui flirt nevinovat. Aș fi vrut să stau cu ea pe plajă toată noaptea, să o țin în brațe și să ne uităm la stele.

După ce că a flirtat în cel mai feminin, finuț mod posibil, m-a și intimidat, spunându-mi că ea va lucra în Marină, pe navă, în domeniul telecomunicațiilor. Clar părea o femeie care știe să aibă un bărbat la degetul mic, deșteaptă, inteligentă, frumoasă și mai mult decât atât, să binedispună, să fie plăcută, să deschidă camera când pășește – sau poate doar disimula bine.

Să spună, „să-mi bag p**a”, și totuși să nu fie vulgară.

Te zdrobea cu un pumn de inocență feminină în față, de un râs frumos, de un păr pe care și l-a lăsat în jos, ce îmi făcea privirea să-mi coboare la fundul ăla pe care mi-l arăta cu nerușinare.

Nu am plecat dezamăgit, nu am vrut să insist, nu i-am luat nici măcar numărul de telefon. Era o străină. Era o tipă care merita luată acasă.

Mi-a zis cineva, care e un pic mai tânără decât mine, că este cu cineva de două ori mai în vârstă decât ea, pentru că … atenție la ASTA că mi-a dat mindfuck:

„Am destule probleme eu cu mine, am conștientizat că dacă aș fi cu cineva ca mine, ca tine, ar fi fost prea multe probleme de suportat. Îmi ajung ale mele; el nu are probleme de-astea. El e chill…”

– un motiv așa copilăros, de sincer dar și culmea, foarte valid.

Întotdeuna m-au fascinat femeile după 25 de ani, poate chiar după 28-30, de ce?

Pentru că, în mintea mea, deja au avut partea lor de aventură.

Acum s-au schimbat? Nu, dar măcar știu ce le place și ce nu. Nu își pierd vremea cu un puști prost care nu știe să tragă la (mă scuzați)…la poartă, care nu știe să vorbească, să aibă maniere, să fie citit, interesant, interesat, distant – în niciun caz DISPERAT după atenție, dependent de alții, spontan. Adică, un bărbat.

Iar ca să închei într-un mod complet adorabil, îmi vine să mă rad în cap și să zic tuturor:

„Eu îmi bag p**a în lume și v-o fac cadou!” 


Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 679 de alți urmăritori